Despre unii şi ale lor pensii nesimţite

Despre pensiile nesimțite ale unora care au servit sistemul în toți acești ani de așa zis capitalism, s-a tot scris și, fără să fiu răutăcios, cu siguranță se va mai scrie. De ce? Pentru că, sincer, nu-i văd în stare pe liberali să gândească o lege care să pună capăt aberațiilor de acest gen. Nu-i văd dintr-un singur motiv, care ține de gena noastră de popor, învățat cu ciubuc și pupatul inelului.

Un ultim exemplu de pensie nesimțită: 24.000 de lei. Să nu vă imaginați că posesorul ei a salvat economia României de la faliment, că a luptat în Irak și Afganisatan ori a inventat nu știu ce medicament care vindecă boli incurabile. Și nici nu a câștigat titlul de campion mondial la 100 metri plat, bătând recordul mondial al lui Usain Bolt, ca să-i fim recunoscători toată viața. Nu. Acest român cu o pensie incredibilă pentru amărâții de rând a fost procuror. Ce-i drept, între 2003 și 2006 a fost procurorul general al României, însă acest lucru nu ar fi trebuit să-i dea atâta valoare încât, la numai 51 de ani, să fie scos la pensie cu astronomica sumă de 5.333 de euro. Ca să respectăm adevărul, ca Ilie Botoș, căci despre dumnealui este vorba, sunt mulți alții în această țară. Inclusiv în Caraș-Severin.

Mă întreb, cu câte guri mănâncă acești privilegiați de soartă și câte burți au de săturat? Cu două, trei și tot atâtea burți? Cu mai multe? De ce în România continuă bătaia de joc la adresa oamenilor onești? De ce unii sunt condamnați la o pensie medie de 1.100-1.200 de lei, iar alții huzuresc, sfidându-ne pe noi toți? Oameni care au muncit 40 de ani trăiesc la limita s ărăciei, își roagă moartea ori ajung să întindă mâna la colț de stradă, iar acești emanați ai sistemului ne râd în nas și după ce nu mai sunt pe funcții.

Unde e dreptatea? Ce e aceea dreptate? Bună întrebare. Indiferent de vreme și de vremuri, ea a existat doar pe hârtie, în promisiunile sfruntate din campaniile electorale. În rest…