I love the smell of napalm in the morning…

… acela dulceag, de leșie, care-i conferă lipiciul trebuincios, care astăzi pare că a dispărut. Napalm de casă. Rețetă tradițională!

Teheran, 1943. Cei trei „dumnezei” ai Lumii libere – Roosevelt, Churchill și cu Stalin – se întîlnesc să discute soarta războiului. După patru zile de amabilități și tatonări, în care un parteneriat pare să se fi născut din simpatia președintelui american pentru Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, în ciuda nemulțumirii premierului britanic, după rîuri de șampanie, whisky și vodkă, cei trei se hotărăsc să declanșeze Operațiunea Overlord. Debarcarea în Normandia și deschiderea celui de-al doilea front este susținută de Iosif Visarionovici, singurul care obținuse victorii împotriva Germaniei naziste pe cîmpul de luptă, pînă la acel moment, victoriile militare aducînd un ascendent în discuțiile de pînă atunci. Churchill se opune, gîndindu-se că viitoarea prezență militară americană pe continent nu va fi de scurtă durată. Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Stalin pune o condiție: Europa de Est să fie controlată, după război, de URSS. Churchill se opune! Roosevelt zice că da, și așa rămîne! Bat palma. Urmează fotografia de final pe care o știm cu toții. O înțelegere care trebuie să pună capăt războiului prin înfrîngerea Axei și pentru salvarea „a milioane de vieți” de civili nevinovați, după cum scriu cărțile de istorie.

Dresda, 13/15 februarie 1945. Cu 12 săptămîni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei. 1.300 de bombardiere grele americane și britanice au aruncat 3.900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în patru raiduri succesive, distrugînd 34 kmp din oraș, capitala Saxoniei. Numărul civililor uciși a fost estimat între 24.000 și 40.000, iar centrul istoric al orașului a fost distrus în totalitate! Mii de civili arși pînă la os, cu dureri infernale, și-au rugat moartea. Dumnezeu a fost surd. Sau orb. Sau… Bombardamentul a fost parte a campaniei aliate de bombardare a orașelor germane, cu scopul declarat de a distruge moralul populației și a grăbi astfel prăbușirea celui de-al treilea Reich. Promotorul acestei politici a fost… Winston Churchill, avînd un executant zelos în persoana șefului bombardierelor strategice ale RAF, mareșalul Arthur Harris. A fost motivat de intenția de a acorda un ajutor înaintării Armatei Roșii, deși aceasta nu a cerut acest bombardament! Raidul, care nu a avut ca scop distrugerea unor obiective militare sau ale industriei de război, efectuat într-un moment cînd era clar că Germania pierduse războiul, a creat indignare chiar și în Marea Britanie. Churchill a încercat să se distanțeze de responsabilitatea care îi revenea, asociindu-l cu un „act de teroare”, afirmație retrasă apoi, în urma protestelor mareșalului Harris. În fața unor acuzații de crime de război, în SUA s-a efectuat o anchetă, care a concluzionat însă că… bombardamentul a fost justificat.  

1945. Războiul Rece. Europa de Vest începe reconstrucția prin Planul Marshall, 1947, etichetat drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis țărilor ei satelite să participe la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a țărilor din sfera ei de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobîndite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman. URSS redescoperă katorga. Vorkuta. Colîma. Milioane de indezirabili forțați să muncească pentru reconstrucția URSS. Milioane și-au rugat moartea. Dumnezeu nu i-a auzit. Era ocupat cu altceva.

În 1950 Războiul Rece dă în clocot. Coreea este prima confruntare directă între cele două blocuri foste aliate, devenite antagonice: capitalismul și comunismul se înfruntă pînă la ultimul coreean! Localitatea Sinchon, acum parte a Provinciei Hwanghae de Sud, Coreea de Nord. Aproximativ 35.000 de persoane ar fi fost ucise de forțele militare americane și de susținătorii lor în intervalul de 52 de zile. Această cifră a reprezentat aproximativ un sfert din populația Sinchonului în acel moment. Totul pentru susținerea democrației, a drepturilor omului și a alegerilor libere. Cei răniți de moarte l-au implorat pe Dumnezeu să le ia viața. Dumnezeu nu i-a ascultat, avînd alte priorități. Sau alte unități de măsură.

Sigur, astăzi, în 2023, spațiul public este plin de imagini emoționante cu victimele războiului din Ukraina. Talentul celor care pun în pagină tragedia umană este de netăgăduit. Ca într-un joc video ne trec prin fața ochilor victime ale exploziilor, ciungi, ologi, mutilați, copii fără copilărie, bătrîni care și-ar fi dorit să locuiască în azilele din Ilfov, femei care bîntuie mormane de ruine fără nici o țintă. Și o tînguială perpetuă, total altfel decît tînguielile punctate de amenințări ale liderilor de la Kiev. Supraviețuitorii se roagă la Dumnezeu să le scurteze suferința. Dumnezeu nu e prezent. Sau e, și nu se implică. Ba, mai mult, uneori gîndește precum Iosif Visarionovici Stalin și purifică rasa, ukraineană acum, prin suferință, în gulagul ce pare fără de sfîrșit al vieților distruse de politicile începute la Teheran.

Sînt pline rețelele de socializare în ultimul timp de politicieni indignați, de care habar nu am avut că există, de bombardarea porturilor fluviale. „Rusia își dorește foamete mondială”, zic ei, iar internauții și telespectatorii canalelor de știri care împrăștie astfel de narative, fără argumente, fără să dea sursa inepțiilor emise, sînt în pragul infarctului. Ukraina nu mai poate exporta grîu, somalezul va muri de foame. Drona de la Reni a săltat prețul grîului la bursele americane! Principalii exportatori din Ukraina nu sînt ukrainenii, ci marile multinaționale agrare care au cumpărat teren agricol în cîmpia estică.

Organizația Națiunilor Unite și Turcia au mediat, în iulie 2022, acordul dintre Rusia și Ukraina privind crearea culoarelor sigure pentru exporturile de cereale prin Marea Neagră, în tentativa de a evita o criză alimentară globală, care părea iminentă în acel moment din cauza invaziei ruse în Ukraina. Inițial, acordul a fost încheiat pentru 6 luni, după care Moscova a fost de acord să-l prelungească în noiembrie, cu încă 6 luni. Ultima prelungire, acceptată de Rusia, a fost în martie, dar numai cu 60 de zile, așa că acordul a expirat. Rusia a pus o serie de condiții pentru facilitarea propriilor exporturi de cereale și îngrășăminte, care trebuie îndeplinite înainte de o posibilă nouă prelungire. Aproximativ 30,3 milioane de tone de cereale și produse alimentare au fost exportate din Ukraina în baza acordului de la Marea Neagră, inclusiv 625.000 de tone în cadrul Programului Alimentar Mondial de ajutor pentru Afghanistan, Etiopia, Kenya, Somalia și Yemen, precizează Reuters. 625 din 30 de milioane! Criza alimentară globală! Conform FAO, aproximativ 71,3% din suprafața Ukrainei este disponibilă pentru uz agricol, adică o suprafață de aproximativ 43 de milioane de hectare. Dar, nu va fi nici o criză globală provocată de lipsa cerealelor ukrainene pe piață. Ci doar de scumpirea lor artificală la bursă și accesul astfel restricționat la alimente pentru o mare parte a populației globale. „Este foamete pe pămînt nu pentru că nu putem să-i săturam pe cei săraci, ci pentru că nu-i putem sătura pe cei bogați!”, spunea Maica Tereza, femeia care a luat chipul lui Dumnezeu pentru mulți năpăstuiți.

Astfel de narative, fără argumente, fără susținere vor invada spațiul public în următoarea perioadă. Vin alegerile și „catindații” umblă la sentimentele alegătorului. Sigur, emoțiile întunecă rațiunea. Dar cui să-i pese? Uneori, ți se face dor de mirosul napalmului, dimineața…