A trebuit să moară oameni!

Cuba fierbe, Belarusul se odihnește pînă în toamnă, Ukraina e blocată, iar la Chișinău s-a instaurat, pentru prima dată, o guvernare de dreapta, semn că oamenii, sătui de realitatea existentă, și-au dorit și altceva! Dar scriam recent că nu mai văd protestele ONG-urilor în cazul problemei urșilor din România. Nu, sigur că nu, urșii nu constituie un motiv pentru schimbări politice. Replica lui Iohannis: a trebuit să moară oameni (ca să plece Victor Ponta!) este doar un citat din instrucțiunile de utilizare a protestelor în vederea schimbării regimurilor politice. Victor Ponta a înțeles imediat jocul și miza și a demisionat înainte ca tinerii revoltați de momentul Colectiv să transforme Bucureștiul în Beirut!

Unii specialişti consideră că ideologii revoluţiilor sînt politologii americani J. Sharp, M. Palmer şi politicienii J. MacCain, J. Liberman, care susţin ideea „revoluţiei democratice”, adică lupta împotriva regimurilor totalitare şi autoritare prin organizarea de către opoziţie a unor acţiuni de nesupunere politică a maselor populare în scopul răsturnării guvernului local autoritar şi instaurarea democraţiei.

Protestele în masă care au condus la izbucnirea revoluţiilor colorate au mai multe elemente comune. Au fost bine organizate, avînd în centrul lor grupuri de tineri. Mişcările Kmara în Georgia şi Pora în Ukraina au jucat un rol important în politizarea şi mobilizarea generaţiei tinere, încurajînd-o să îşi susţină drepturile. Ambele organizaţii au fost inspirate de organizaţia sîrbă Otpor, a cărei pondere a fost crucială în înlăturarea de la putere, în 2001, a guvernului lui Slobodan Miloşevici.

Evenimentele care au rezultat în revoluţii colorate s-au desfăşurat gradual, protestele continuînd timp de săptămîni. De fiecare dată manifestanţii erau susţinuţi de o „opoziţie civilizată” pentru a contribui la schimbarea regimului „nedemocratic” de stat. În final, revoluţiile colorate au fost finanţate din fundaţiile unor instituţii non-guvernamentale din Europa şi Asia, prin intermediul diverselor instituţii, fonduri şi ONG-uri. USAID şi National Endowment for Democracy (SUA) au oferit asistenţă financiară şi consultanţă mass-mediei de opoziţie în perioada electorală în Georgia, Ucraina, Kîrgîzstan. Vă amintiți declarația lui Klaus Iohannis referitoare la suma destinată protestelor din Belarus?

„National Endowment for Democracy” (NED) este o fundaţie înfiinţată de Congresul American în 1983, cu suportul administraţiei preşedintelui Ronald Reagan, care se ocupă cu distribuţia banilor alocaţi din bugetul SUA organizaţiilor non-guvernamentale şi instituţiilor media din întreaga lume, pentru menţinerea la putere, în diverse state, a politicienilor convenabili politicii oficiale a Washingtonului. Pe octavianracu.wordpress.com se scrie că, practic, tot ceea ce se întîmplă în societatea civilă din Kîrgîzstan este finanţat de aceste fundaţii din SUA sau de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). NED a manipulat cu succes alegerile din Nicaragua în 1990 şi Mongolia în 1996 şi a ajutat la răsturnarea guvernelor alese democratic în Bulgaria în 1990 şi Albania în 1991 şi 1992. Racu scrie că: „În anul 2009, oficial, NED a finanţat următoarele organizaţii non-guvernamentale din Republica Moldova: 1. Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT -$47,760 – pentru a organiza campanii de mobilizare şi educaţie electorală nepărtinitoare; 2. „IDIS Viitorul”, partener de ţară al Centrului Internaţional pentru Antreprenoriat Privat (Center for International Private Enterprise – CIPE) – $184,856 – pentru fortificarea abilităţilor de liderism ale unei coaliţii a asociaţiilor de business care va angaja guvernul să adopte o serie de reforme şi să lucreze cu mass-media pentru a acumula sprijinul opiniei publice pentru acestea; 3. Eco-TIRAS International Environmental Association of River Keepers $40,218 – pentru dezvoltarea sectorului trei din Transnistria (societatea civilă). 4. Centrul Independent de Jurnalism (IJC) – $9,220 – pentru monitorizarea reflectării campaniei electorale din iulie 2009 la 4 posturi de televiziune; 5. Centrul de Investigaţii Jurnalistice – $34,846 – pentru susţinerea reporterilor de investigaţii pentru elaborarea a 20 de reportaje de investigaţie; 6. Centrul de resurse CONTACT – $17,000 – pentru campanii de mobilizare şi de informare nepărtinitoare în campania electorală pentru alegerile din iulie 2009; 7. Institutul Naţional al Femeilor din Moldova “Egalitate” – $17,791 – pentru instruirea şi susţinerea tinerelor femei pentru implicare în activităţi civice şi politice; 8. Asociaţia Promo-Lex – $27,020 – pentru fortificarea societăţii civile şi promovarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. 9. Centrul Tînărului Jurnalist din Moldova – $20,177 – pentru mobilizarea tinerilor să participe la alegerile din aprilie 2009”. Adică, toate cu activităţi îndreptate, mai mult sau mai puţin direct, împotriva partidului de guvernămînt, PCRM!

Este semnificativ faptul că după evenimentele din 7-8 aprilie 2009, organele abilitate de la Chişinău l-au reţinut pe directorul reprezentanţei NDI în Republica Moldova, cetăţeanul american Alex Gregorjevs, iar Procuratura Generală a cerut expulzarea acestuia. Aşa cum am spus de nenumărate ori pe parcursul detaşării mele în Republica Moldova, autorităţile de la Chişinău au interzis accesul pe teritoriul Republicii a unor cetăţeni sîrbi, printre care şi unui oarecare Grujic Radivoje, angajat al Reprezentanţei Consiliului Europei la Chişinău, care avea calitatea de observator din partea NDI. Într-o scrisoare adresată lui Vladimir Voronin, Ion Morei, preşedintele Consiliului Suprem de Securitate, citat de blogul lui Racu, comunică următoarele: „Scopul lui (al lui Grujic Radivoje – n.a.) este formarea opiniei negative în cercurile diplomatice acreditate la Chişinău, privind derularea campaniei electorale din partea partidului de guvernămînt şi rezultatele scrutinului din aprilie curent. El coordona activitatea altor compatrioţi, cum ar fi Aleksandar Bratkovici şi Danko Cosic, experţi politici din cadrul NDI/Moldova. Ultimii activau sub egida USAID şi contactau cu liderii de opoziţie şi ONG-urile autohtone. Străinul, prin intermediul lui Danko Cosic, colecta informaţii doar despre încălcările comise de PCRM, pentru a le pune la dispoziţia LADOM şi Promo lex, informaţii utilizate pentru destabilizarea situaţiei social-politice din ţară („Jurnal de Chişinău”, 06.07.2010)”.

E doar un exemplu! Vechi, ca să nu fiu acuzat de ceva, comentînd succesele și democrația de azi!