Acest text va fi cenzurat
Exact acum un an, în martie 2022, Statul paralel cu realitatea din România demara construcţia unei platforme care urma să scaneze dezinformări în online!? Cine asociază Guvernul, președintele și premierul cu corupția ori incompetența e suspect de propagandă rusă! Deci, dacă eu susţin că Ioha a zburat în Japonia Cireşilor în floare exclusiv pentru turism prezidenţial, cu un avion care costă 30.000 de euro/oră, voi fi catalogat putinist! Informaţia nu este publică, Administraţia Iohannis secretizînd costurile de la deplasările în străinătate ale grofului ajuns preşedinte! Şi nici “pulimea” (în perioada cruciadelor, cruciaţii îi numeau POULAIN pe europenii care au adoptat obiceiurile şi îmbrăcămintea locuitorilor Orientului Mijlociu!) nu știe unde sînt banii “dumneavoastră” din taxe şi impozite tot mai mari!
Între timp, tot mai multe instituţii ale statului sau asociaţii civice s-au dezis oficial de acest proiect. Însă, cine crede că el a fost “îngropat” se înşeală amarnic! O astfel de maşinărie care să închidă gura oponenţilor politici şi/sau ideologici nu se îngroapă. Se transformă, după principiul “nimic nu se pierde, nimic nu se cîştigă…”, şi poartă numele de… ION!
Ideea de start definea o platformă informatică, ce va scana presa online, dar și bloguri și rețele sociale, pentru a găsi “fake news”, surse de dezinformare și propagandă în contextul conflictului din Ukraina. Echipa de comunicare a Guvernului a cerut atunci departamentelor de relații publice din toate ministerele, într-un mesaj comun transmis pe e-mail, să desemneze cîte un reprezentant în grupul de lucru și să vină, pînă pe 11 martie, cu observații pe narativele și cuvinte-cheie incluse în motoarele de căutare și în parametrii de analiză.
Potrivit propunerilor transmise comunicatorilor din ministere, prima dintre combinațiile de cuvinte care vor aprinde becuri roșii de posibilă dezinformare și propaganda rusă în algoritmii platformei este cea care ar asocia, în același text, Guvernul, premierul Nicolae Ciucă sau președintele Klaus Iohannis cu un context de “corupție” ori “incompetență”, avînd ca marker de dezinformare expresii precum “mizerie” sau “furtișag”. Pentru presa de investigație, spre exemplu, orice articol care ar semnala acte de corupție, incompetență sau alte deficiențe în Executiv l-ar face pe autor suspect de a fi agent al propagandei ruse în algoritmii platformei. La fel, orice postare similară pe bloguri sau pe rețele sociale.
Comunicatorii guvernului consideră că, în actualul context, narativul „Palierul de decizie de la București este corupt” este un narativ al dezinformării și propagandei. O generalizare ce trece de preocuparea firească a autorităților de a găsi instrumente care să permită reacții rapide la informații false, într-un context militar și politic extrem de tensionat. Distingerea informațiilor false și propagandei poate fi problematică și în cazul “markerilor” propuși la alte “narative de dezinformare” ce vor fi scanate de platforma guvernului în mediul online, pentru a fi contracarate. “Lipsa consensului”, „tradiții”, „spiritualitate”, „extindere” sînt, în percepția comunicatorilor guvernamentali, “markeri ai dezinformării”, termeni „încărcați”, specifici discursului de dezinformare”, dacă sînt asociați, după caz, unor “subiecți” precum Iohannis, Guvern, Bode, Plagiat, NATO, România, Bruxelles, Ursula, Stoltenberg, Geoană și alții.
Drăguţ, nu? La 33 de ani de la Revoluţie, unde s-a ieşit pentru “libera exprimare”, noul comunism vopsit vine să ne bage pumnul în gură. Sigur, de acest lucru îmi pasă doar mie şi generaţiei de boomeri din care fac parte. Noua generaţie, viitorul luminos al Patriei, nu simte acest lucru!
Dar e importantă cenzura? Zise, cîndva, de ”socializare”, rețelele Twitter și Facebook i-au propulsat la cîrmă pe ultimii trei președinți americani. A lor e puterea adevărată! Și tot ele sînt nu doar un factor economic major, ci și unul esențial al degradării democrației. Ele au crescut și au cîștigat averi enorme cu algoritmi favorizînd talentul retoric și răspîndirea de fanatism, păruială și ură, toate net mai populare decît discuția chibzuită. Scria cineva că nu e bine să te contrazici cu cel care are televizorul mai mare decît biblioteca! Fără net, nici Obama, care promitea o eră mesianică și a fost, vai, crezut, nici Trump, care și-a făcut program din a ”reface America măreață”, şi nici senilul Biden, prizonierul unor reţele monstruoase de propagandă, nu ar fi fost posibili, căci nu și-ar fi dobîndit uriașa popularitate.
Efectele de lungă durată ale unor astfel de măsuri menite să controleze opinii și exprimări de parcă s-ar fi reinventat, subit, Consiliul Culturii și Educației Socialiste, care tăia și spînzura în sfera cuvîntului și artei, în România comunistă, sînt greu de estimat. Orwell e pistol cu apă! Dar e un fapt clar și stabilit demult că democrația n-are cum rezista cînd se amputează discuțiile și dialogul liber moare, iar marele inchizitor începe să-și facă de cap. Că democrația e ucisă în numele democrației nu schimbă nimic. Și nu e o noutate. Și comuniștii își numeau dictaturile regimuri de ”democrație populară”. Nici faptul că cenzura din net îl țintește și nimerește pe un Putin care s-a jucat cu focul nu e de natură să justifice botnița care i s-a pus presei şi formatorilor de opinie în domenii care nu au nici o legătură cu războiul din Ukraina.
Mi-am adus aminte de acest proiect în contextul în care, zilele acestea, s-a vorbit despre “necesitatea cenzurii”, pe ambele maluri ale Prutului. Mi se pare stranie voioşia cu care ne îndreptăm spre dictatură. 1984 e depăşit! Scriu, totuşi, cu convingerea că în scurt timp textul acesta va fi cenzurat. Şi va dispărea din toate serverele publice!
„Zise, cîndva, de ”socializare…”” – „și artei, în România comunistă…”
Domnule Mario Balint, ar trebui – cred eu – să te cenzurezi un pic în primul rând domnia ta, măcar în ceea ce privește folosirea excesivă a virgulelor (mai sus ai 3 (trei) în plus), iar în rest „No comment”… Poate, că nu le știi, totuși, cel mai bine, pe toate, alea… 😉
PS Ca să nu mai zic de faptul că ai uitat că se folosește â în interiorul cuvintelor – dar sunt sigur că știi regula asta, doar că… ai uitat.