Am primit la redacţie: Reclamaţie către Serviciul de Ambulanţă din Reşiţa

• Pe adresa redacţiei noastre, am primit de la o doamnă din Reşiţa o scrisoare, cu rugămintea de a fi publicată. Scrisoarea reprezintă de fapt o reclamaţie pe care doamna în cauză (care nu doeşte să i se publice numele) o face Serviciului de Ambulanţă Reşiţa. Pentru o informare corectă a cetăţenilor, redăm în continuare, integral, scrisoarea în cauză:

„RECLAMAȚIE – SERVICIUL AMBULANȚĂ, COMPORTAMENT DEGRADABIL ȘI INUMAN!!!

Subsemnata R.-B. A., […]

Prin prezenta doresc să vă informez pe dumneavoastră presa din Reșița, precum și conducerea serviciului de ambulanță Reșița, de un comportament nu numai inacceptabil, ci degradant, înjositor, dar și ilegal al unei angajate din instituția dvs. Situația de față știu că nu este singulară, dar, probabil sunt printre puținii cetățeni care chiar iau măsurile necesare.

Argumentez cerere mea astfel: conform OG nr. 27/2002, cu modificările ulterioare, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor (prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome) vă adresez următoarea RECLAMAȚIE:

Desfășurarea faptelor:

În seara zilei de 17.11.21 în jurul orelor 19.40-20.30, la adresa Bd. REPUBLICII nr. 9, sc. 3, ap. 14, Reșița, a fost solicitată o ambulanță. La ora 19.17 mama mea […] a apelat la serviciul 112, apoi ora 19.30, dna de la ambulanță sună de pe mobilul ei să întrebe dacă persoana este transportabilă, că este doar ea cu șoferul). În cursul apelului la 112, mama mea explica situația persoanei care necesită transportul, situație pe care aici o prezint detaliat.

Bunica mea, […] internată în spital în data de 11.10.21 sub îngrijirea domnului doctor Bona Mircea (doctor despre care acum aflu de pe internet ce fel de reputație are) cu ruptură de femur și necesitând operație, parcurge operația, este spitalizată și cazată la un moment dat (a aflat mama mea ulterior de la bunica) cu o altă pacientă care avea covid. În spital bunica, după operație, încă nu are tranzit intestinal reglat, prezentând faptic nereguli la acest nivel de funcționare. Mama îi solicită domnului doctor analize și răspunsuri pentru această problemă, dar și numărul dumnealui de telefon pentru a putea comunica. Nu i se dă numărul de telefon, răspunsurile pentru problema prezentată se lasă așteptate. În data de 28.10.21 bunica este transportată la domiciliul părinților mei fiind imoblă, părinții mei găsind patru persoane civile care au ajutat la transportul ei de la mașina instituției pînă la etajul 3. Bunica încă are sondă și o diareea continuă. Toți trei se simt rău, se fac testele de covid și se anunță autoritățile. Surprinzătoare legătură a declanșării virusului, nu? Dar despre domnul doctor, va fi o poveste separată! În continuare, în ultima săptămână bunica începe să se simtă rău, ajunge în prezent să treacă și de carantină, dar cu piciorul operat de domnul doctor Bona Mircea deja prezentând puroi, se dezhidratează, este într-o stare deplorabilă.

Situația bunicii mele a fost pe scurt prezentată doamnei din apelul de la 112, tocmai pentru a argumenta că nu sunt simptome post covid, ci este ceva mai grav și chiar necesită o ambulanță pentru a fi internată la urgențe și tratată omenește, nu cum ar fi fost, probabil, legată de pat și uitată într-un salon, cum știm că sunt alți pacienți mai ales cu covid și în vârstă.

Dna din apel insistă că este de la covid, mama mea explică iarăși povestea. În final se conchide trimiterea unei ambulanțe. La apartamentul părinților mei în care este și bunica, persoana care necesită transport. La adresa menționată apare o dră/dnă doctor care îi apostrofează pe părinții mei abia reveniți din virus și sleiți de puteri cu „de ce nu a putut aștepta până dimineață?”. Îmi cer eu personal scuze, nu știam că putem muri doar la anumite ore, pentru că altfel deranjăm, sau că ne putem îmbolnăvi grav doar într-un anumit interval orar, astfel încât să solicităm serviciul de ambulanță încât să nu lezăm programul angajaților dvs!!! Apoi angajata dumneavoastră le spune părinților mei că nu are cum să o ducă, să cheme niște vecini. Mama merge să caute vecini pentru ajutor. Menționez că în acel bloc sunt 90% oameni în etate și fără putere de a ajuta la transport. În continuare insistă și îi apostrofează că de ce nu au găsit vecini să o transporte cele 3 etaje până jos la mașina ambulanței. Tatăl meu nefiind revenit […] energetic și fizic după covid, chiar nu o poate căra, dar nu asta este problema, ci serviciul de ambulanță și comportamentul în continuare total deplasat! Dna angajată le spune părinților mei că sunt niște „imposibili”, apoi îi întreabă: „Da’ voi nu aveți termometru? că al nostru nu merge !” „Da’ voi nu aveți oximetru, că al nostru nu merge?” Mama îi solicită angajatei dvs. să spună cum o chemă. Răspunsul dumneaei a fost „Nu vă interesează pe voi și nu vă spun!”. Toată operațiunea a durat cu aceeași atitudine în care doamna îi trata pe părinții mei nu doar cu superioritate, ci cu dispreț total și indiferență. În final a fost chemat un echipaj cu ecuson de pompieri, șase domni pompieri, iar bunica a fost transportată la spital, la urgențe!

Adaug că având de la mama mea nr. de mobil al doamnei, am apelat-o, m-am prezentat și am întrebat-o omenește, dacă i se pare normal cum s-a purtat. Sunt un om care consideră că în prima faza a unei nereguli, comunicarea este soluția cea mai potrivită. Am acționat astfel, tocmai pentru a nu ajunge în presă sau să fac reclamație, am sperat la o comunicare omenească, și da, la o fărâmă de umanitate. Am sperat degeaba!!! Doamna „mi-a închis telefonul, în tonul, văd că specific, replicând arogant ” haideți, doamnă dacă pentru asta m-ați sunat…”

Acestea fiind faptele descrise, conform dreptului meu la informare, vă solicit rezolvarea faptică (sancțiune-cu dovadă) a situației, dar și să îmi răspundeți la următoarele întrebări punctual:

1. Cum se numește angajata?

2. De ce nu purta ecuson?

3. Care este repercusiunea legală asupra instituției pentru lipsa de ecuson a personalului și neprezentarea nici verbală a identității acestora către aparținători și pacienți?

4. Doamna are testul psihologic făcut?

5. Domna cunoaște normele și procedurile de lucru, inclusiv codul de etică și deontologie profesională?

6. De ce nu aveți termometru și oximetru funcțional?

7. Exact ce măsuri – cu dovezi veți lua pentru sancționarea acestei angajate?- doresc dovadă scrisă trimisă pe mail în termenul legal.

8. Dumneavoastră, cei din conducere aveți bunici? Cum ați reacționa și cum v-ați simți în situația mai sus descrisă?

9. Dumneavoastră ați depus un jurământ! Mai știți ce spunea acel jurământ sacru? Îl respectați?

10. Considerați că prin astfel de comportamente dumneavoastră sunteți în slujba oamenilor care plătesc o viață întreagă dările către stat pentru a beneficia și de asistență medicală?

11. Aveți de gând să schimbați ceva? Dacă da care este strategia, planul, obiectivele și termenele?

Din câte văd în presă și în social media instituția dumneavoastră are reale probleme de acest fel. Păcat că nu toți cetățenii își cunosc drepturile și nu toți știu să acționeze! Păcat că trăim într-o țară în care o viață valorează cât o șpagă la doctor sau cât multe umiliri. O țară cu oameni mici, avizi de putere, avizi de averi și atât de goi pe dinăuntru! De la bunica mea am învățat că cinstea și a fi OM este mare lucru!!!

Vă atașez acestui mail și codul deontologic, precum și regulamentul de organizare și funcționare pe care vă rog să îl recitiți împreună cu angajații!!!

Închei această relatare nu numai cu durere, dar cu muuult dezgust și cu lipsa de speranță pentru umanitate!

Aștept răspunsuri și fapte prompte în temeiul articolului sus precizat în caliatte de cetățean plătitor de taxe și în caliatte de nepoată, și mai ales în calitate de OM!!!

Orice comunicare cu dumneavoastră se va face în scris, conform principiului verba volant, scripta manent!

P.S. pentru reprezentanții mass-media, vă rog să fiți cu adevărat în slujba noastră, a cetățenilor și să expuneți lucrurile nu într-un jurnalism galben, ci unul real, umanitar, obiectiv. De asemenea am rugămintea de a tăia în articole datele personale (numele și adresa). Vă mulțumesc pentru că vă faceți meseria! Încă avem nevoie de vocea voastră!

Încă caut un e-mail sau fax al serviciului de ambulanță Reșița…”

Nota Redacţiei – De la doamna care ne-a trimis scrisoarea am aflat că respectiva reclamaţie a fost trimisă şi Serviciului de Ambulanţă Reşiţa.