Aur

Proiectul de lege depus miercuri la Senat privind repatrierea a 95% din aurul României a împărțit din nou societea și clasa politică în două. Justificat de unul dintre inițiatori, senatorul Șerban Nicolae (alături de Liviu Dragnea!), prin faptul că rezerva depozitată la Londra nu mai produce nici un venit, dimpotrivă, România trebuind să plătească bani pentru aceasta, proiectul a fost intens criticat de liberali și de unii economiști, care spun că este „efectul propagandei ruse în România”.

Nimeni nu explică, şi chiar aş fi curios, de ce şi alte ţări fac eforturi pentru repatrierea aurului în ţara lor! Unii spun că urmează o nouă criză financiară, alţii spun că repatrierile au loc înaintea unui conflict major.

Venezuela, Germania, Austria, Olanda, Ungaria şi Turcia şi-au repatriat, începînd de anul trecut, o mare parte, sau chiar tot aurul păstrat la NY Fed, sau în alte bănci centrale occidentale.

În anii trecuţi, Turcia a repatriat circa 220 tone din care 28,7 din SUA. Germania și-a repatriat și ea peste 900 de tone de aur, 53.780 de bare de la Paris. Bundesbank a anunţat că a repatriat 940 de tone şi de la Londra.

Potrivit proiectului de lege iniţiat de Liviu Dragnea, BNR mai poate lăsa în băncile din afara țării doar 5% din rezerva totală a României. Aceste procent e condiționat de obținerea de venituri. Dacă nu obținem dobîndă din aurul depozitat în bănci din afara țării, atunci cantitatea de aur depozitat în afara țării va fi zero.

În cazul României, rezervele valutare ale Băncii Naţionale a României (BNR) s-au menţinut la 103,7 tone, iar în condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale valoarea acesteia s-a situat la 3,6 miliarde de euro.

În afară de teama unei mari crize financiare, care să arunce întreaga lume în haos, repatrierea aurului este provocată de teama unor conflicte de mai mari dimensiuni, de mişcarea de ieşirea de pe orbita SUA, de posibilitatea tot mai evidentă de abandonare a sistemului de plăţi şi împrumuturi internaţionale bazate pe dolari şi revenirea la situaţia anterioară anului 1971, cînd preşedintele Nixon a anulat convertibilitatea în aur a dolarului.

Pentru un metal care nu este decît o „relicvă barbară”, după cum l-a caracterizat John Maynard Keynes, aurul încă trezeşte pasiuni deosebit de puternice!

Însă, avînd în vedere 0132reputaţia” deosebită a iniţiatorilor, Liviu Dragnea şi Şerban Nicolae, cunoscuţi nu doar prin dragostea neţărmurită faţă de ţara noastră, ci şi pentru 0132erudiţia” deosebită în ceea ce priveşte rolul aurului în istoria omenirii, reacţia BNR, dar mai ales a presei, a fost brutală.

Guvernatorul Mugur Isărescu a subliniat că 0132rezerva internaţională este ţinută în afara ţării pentru că astfel se poate verifica existenţa acesteia în orice clipă pe plan internaţional în sistemul de conturi”, deoarece altfel 0132ea nu are nicio valoare”. Aceste declaraţii ale oficialilor BNR au fost făcute în condiţiile în care rapoartele anuale ale Băncii Naţionale din ultimii ani arată că o parte semnificativă a rezervei de aur, de circa 60%, este plasată în depozite externe, în principal la Banca Angliei.

Din păcate, menţinerea celei mai mari părţi a rezervei de aur în străinătate arată condiţia gravă a credibilităţii autorităţilor fiscale şi monetare din România, o ţară care face parte din UE şi NATO.

Rezerva de aur a României este singura ancoră pentru o economie subminată permanent de politicile fiscale şi monetare ale autorităţilor şi de „donaţiile” către diverşi „investitori strategici” făcute de către „patrioţii” care ne conduc spre prăpastie de trei decenii.

În cine să ai încredere?