Aux armes citoyens,/Formez vos bataillons…

Vineri, cînd era wurstul mai fierbinte, primul locatar al ţării află că printre garanțiile de securitate pe care Rusia le cere Occidentului se numără și retragerea forţelor NATO din România şi Bulgaria, după cum a anunţat Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse. „Unul dintre elementele de bază ale iniţiativelor noastre este formulat în mod special foarte clar şi nu permite alte interpretări. Este vorba de retragerea forţelor străine, tehnicii şi armamentelor, precum şi de alţi paşi în scopul revenirii la configuraţia care era în 1997 pe teritoriul ţărilor care nu erau membre NATO la acea dată. Printre acestea se numără şi Bulgaria şi România”, a spus ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Adică, în traducere liberă, trupele americane staţionate, avioanele, scutul de la Deveselu şi comandamentele NATO de pe teritoriul nostru să plece acasă, ca o garanţie de securitate pentru Rusia! 

Normal că NATO zice NU, adică Geoană, că Iohannis e ocupat cu încălzirea globală. În acest context, francezii se întorc în România după mai bine de 100 de ani! E drept, de data asta nu i-a chemat nimeni, dar nu vă gîndiţi, sper, că trupele franceze vor fi cu… francezi. Cu siguranţă, Legiunea Străină îşi va face şi de această dată datoria. Nu i-a chemat nimeni pe francezi, pentru că nu prea e nimeni pe acasă. Klaun Iohannis s-a gîndit să vină la un CSAT mic, cît un şnaps, abia miercuri. Aşa că preşedintele cunoscut ca Emmanuel “oMacron” şi-a anunţat singur disponibilitatea Franţei de a participa la o prezenţă militară avansată a NATO în România.

Informaţia a fost confirmată şi de fata în casă de la Elysee, Dacian Cioloş, pe Facebook.

„Salut decizia preşedintelui Emmanuel Macron, care a anunţat că Franţa este pregătită să contribuie cu trupe NATO pe teritoriul României. Anunţul a fost făcut în faţa şefilor militari dintr-un comandament de lîngă Strasbourg, potrivit colegei noastre din grupul Renew Europe, Nathalie Loiseau, care a fost prezentă la eveniment. Încă din 2016, am discutat despre o prezenţă a trupelor franceze în România sub steagul NATO şi, cu atît mai mult cu cît contextul este extrem de tensionat la graniţa cu Ucraina, decizia de astăzi este una binevenită şi o nouă garanţie pentru ţara noastră”, a scris preşedintele USR pe Facebook.

Adică, care va să zică, cum traduc eu declaraţia, şeful trotinetiştilor din România se roagă de Macron să-i aducă măcar un pluton de cavalerie în România, poate aşa mai prinde şi el un post de prim-ministru. Ie-te-te, Nicu Ciucă, dacă a lucrat cu americanii şi americanii au venit, e premier? E! Adică, e bun, acolo, măcar un pluton de execuţie în spate şi altfel te vede lumea!

Adevărul e că după Algeria şi alte ţări bananiere, Banatul a fost puţin colonie franceză, nu suficient, însă cît să-mi revendic statutul în faţa autorităţilor de la Paris, mai precis între martie-mai 1919, suficient cît să ne strice afacerea cu Republica Banat. Generalul francez Léon Gaston Jean-Baptiste Farret, comandantul celei de a 11-a Divizii Coloniale de Infanterie, un filo-maghiar practicant, mai ceva decît László Tőkés, se instalează la Timişoara încă din luna ianuarie. 

În acea perioadă, potrivit istoricilor şi cercetătorilor, Banatul era un ţinut fărîmiţat, în care se făceau resimţite suspiciuni şi temeri, se creiona ca un spaţiu cu remanente fragmentări etnice şi emoţionale. Alături de români şi sîrbi – care ocupaseră Banatul ca pe o pradă de război! –, în Banat trăiau: unguri, foştii deţinători ai autorităţii; germani, divizaţi ca opţiune în cei care duceau în presă o puternică campanie anti-franceză şi în cei care îşi revendicau originea din Alsacia franceză, plus numeroase alte etnii. Conform recensămîntului maghiar din 1910, ponderea principalelor naţionalităţi ale Banatului era următoarea: români 37%, germani 24,5%, sârbi 18% şi maghiari 14%.

Pentru a nu lăsa Banatul în mîinile armatei sîrbeşti, apare, cu titlu de provizorat, proiectul Zonei de Ocupaţie Franceză, ce urmărea consolidarea misiunii în Banat. Iniţiativa a venit chiar din partea guvernului francez! Aria de răspîndire a noii autorităţi îngloba aproape în întregime judeţul Caraş-Severin şi partea nordică a judeţului Timiş, suficient ca să ne rămînă, în satele de lîngă Reşiţa, nume de familie ca Jorz!

Potrivit istoricului Mircea Rusnac, “detalii amănunţite asupra zonei rezervate ocupaţiei franceze şi a regimului existent acolo aflăm din ordonanţa nr. 418/2 a Comandamentului Diviziei 11 coloniale, apărută la începutul lunii aprilie 1919. Zona era delimitată astfel: spre est, hotarul judeţului Caraş-Severin de la Orşova până la Mureş; spre nord, râul Mureş până la 4 km vest de Aradu Nou; spre vest, din acest punct către sud, pe o linie ce trecea la vest de localităţile: Aradu Nou, Cruceni, Firiteaz, Nadăş, Herneacova, Recaş, Hitiaş, Buziaş, Silagiu, Vermeş, Valeapai, Bărbosu, Moniom, Lupac, Clocotici, Gârlişte, Steierdorf, Anina, Ilidia, Macovişte, Slatina Nera, Sasca Română, Sasca Montană, Ştinăpari, Cărbunari, Gârnic, Sicheviţa, Gornea, Liubcova; spre sud, Dunărea de la Liborajdea până la Orşova”.

Teritoriul acesta era supus conducerii, aşa cum spuneam, generalului filo-maghiar Léon Farret, comandantul Diviziei 11 coloniale franceze, astfel că, pînă la decizia finală a Conferinţei de pace de la Paris, Banatul ocupat era considerat pe mai departe drept aparţinînd Ungariei, iar autorităţile civile din timpul regimului maghiar erau menţinute, dar toate organele Poliţiei şi Jandarmeriei ungureşti erau subordonate comandantului zonei franceze.

Cercul Reşiţei, comandat de căpitanul Serrard, conducătorul regimentului de artilerie de munte, cuprindea districtele Reşiţa Montană şi Steierdorf-Anina.

Şi acum, vine o altă parte care-mi place: “Infracţiunile la adresa militarilor francezi şi propaganda bolşevică erau judecate de Curtea Marţială franceză”. Iată cum, după 100 de ani, istoria se repetă!

Deşi nu l-a chemat nimeni la chef, Macron zice că vine şi el cu băieţii, că poate Putin e un pic progresist şi aduce şi votcă bună! „Salut cu căldură anunțul președintelui Emmanuel Macron privind disponibilitatea Franței de a participa la prezența militară avansată a NATO în România”. Enunţul narativ anterior provine de la administratorul apartamentului în care se ţine cheful băieţesc ca în studenţia lui Cioloş, Klaun Iohannis, nerăbdător să scape de răspundere şi să o paseze oricui!

Şi diplomaţia noastră reactivă reacţionează: ”Anunțul important al președintelui Macron privind disponibilitatea Franței de a participa la prezența militară NATO în România e rezultatul notabil al eforturilor constante ale președintelui Iohannis”, zice Aurescu, trîntind o limbă taman în dosul nemţesc al Iohannisului.

Doar generalul (r.) Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major al Armatei, are ochii deschişi şi spune că declarația-surpriză făcută de Macron iese din uzanțele diplomatice, dar că trebuie citită, în primul rînd, în cheie politică, pentru că premerge campaniei electorale din Franța. Criza de la granițele Ucrainei reprezintă pentru Franța o bună ocazie de a se afirma în termeni de concurență cu Germania și Marea Britanie, pentru a aminti că este cea mai mare forță militară din UE în acest moment, dar și pentru că este o bună ocazie pentru a insista pentru crearea, de ce nu?, a Armatei Europene, zice generalul, extrem de lucid.

Primul chiriaş al ţării nu zice nimic. Pînă miercuri!