Băsescu și calul mort

Pe principiul “a turnat, dar a fost şi Preşedinte”, cu Pî Mare, scriu şi eu ceva despre Traian Băsescu şi trecutul său de securist amator, pe care, astăzi, o ţară întreagă îl înjură, la ieşirea din scenă. Ca pe un cal mort! Ca şi cum, nu s-ar fi ştiut de ani de zile de povestea asta! Ca şi cum, dictatorul de la Kremlin nu ar fi fost KGB-ist, sau preşedintele SUA, George H. Bush, nu ar fi fost şeful CIA! Doar noi ne indignăm din ficaţi, pe reţelele de socializare, pentru că altceva nu putem!

Aici, am două întrebări: cît de idioţi putem să fim dacă, după 33 de ani de la decembrie 1989, mai avem impresia că votul nostru contează? Că noi punem preşedinţi? Vă imaginaţi o secundă că textilistele de la APACA, sau Asociaţia de avort spontan din România l-au votat pe Iohannis? Hai să fim serioşi, măcar o secundă! Şi, 2: vă daţi seama în ce ţară trăim dacă instituţiile care ar trebui să vegheze la sănătatea şi integritatea maimuţoilor iţiţi în funcţii publice ne spun că nu e ok după aproape 20 de ani?… 17, mă rog! Vă daţi seama că la ora la care citiţi aceste rînduri (dacă citiţi!) în fruntea bucatelor pot să existe: violatori, pedofili, scatofili, gerontofili, hoţi de buzunare, tîlhari, criminali în serie, psihopaţi, traficanţi, mafioţi, peşti, prostituate, mă rog, cam tot ce a lăsat “mai bun” societatea civilă! Nu mai vorbesc de trădători de ţară, vînzători, ciripitori, reprezentanţi ai unor interese străine de nevoile acestui neam de proşti! Cîte valize cu bani, fizic sau virtual, s-au cărat în conturile celor care ne rîd în faţă?! Şi au şi de ce, şi de cine! Un STAT ROMÂN total defazat, din alt film, altă epocă istorică, ceea ce dovedeşte că România este bolnavă incurabil, chiar pe moarte! Sau, altfel spus, România seamănă cu un cal mort adus la un concurs de viteză! Faptul că noi turbulenţe ar putea apărea, pe pieţele financiare, a devenit acceptat de mai toată lumea. Cu toate astea, politicienii coaliţiei împotriva naturii se aprind în discuţii privind progresele economice pe care le face România.

Actuala criză economică în care ne aflăm reprezintă, pentru România, doar o prelungire exagerată a crizei perpetue în care se află din 1989 încoace. Dincolo de cosmeticele aruncate peste cifrele statistice, economia României arată ca după un război! Criza economică din 1929-1933 a dus la scăderea producţiei economice mondiale cu 25%. În România, producţia economică a scăzut sub 50% după 1989, cu toate acestea nici o analiză nu o numeşte CATASTROFICĂ! România a abandonat economia în uraganul pieţelor internaţionale liberale care, aşa cum spune Buzan: „… încearcă să recreeze acel coşmar al subordonării totale a valorilor sociale de către valorile pieţei”! Şi, cel puţin în România, a reuşit deplin! Avem de-a face cu UN CAZ UNIC ÎN ISTORIE, cînd, din punctul de vedere al analizei de securitate, O ÎNTREAGĂ CLASĂ POLITICĂ SE ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA PROPRIEI SALE ECONOMII! Exact invers faţă de ceea ce ar fi trebuit să facă! Societăţile în care proiectul modernizării a eşuat devin surse de riscuri la nivel regional, nu de securitate, cum îşi doreşte Omul cu şapcă, la 18 ani de la aderarea la NATO!

Dilentantismul şi impostura au invadat întreaga viaţă publică, de la Deconcentrate, la Parlament, Preşedinţie, instituţii de forţă. Din fericire, cunoscînd destul de mulţi români patrioţi, ştiu că marile acte de subminare economică a resurselor de subzistenţă a naţiunii sînt cuantificate şi documentate. Din nefericire, DECIDENTUL POLITIC este DUŞMANUL NAŢIUNII! Numai caracteristicile transpartinice şi transnaţionale ale vinovaţiilor fac ca dosarele să fie blocate. „O mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul”, mi-a spus cîndva, dezamăgitor de sincer, un lider marcant al PNŢCD!

Această situaţie absolut incredibilă îmi aminteşte de umorul afhgan, ceva asemănător povestirilor cu Nastratin Hogea, mai cunoscute pe la noi, şi de plimbarea lui Nassredin (!) cu calul mort! Dacă România este CALUL MORT, am cîteva sfaturi utile de a ieşi cu el la plimbare: – CUMPĂRĂ UN BICI MAI PUTERNIC – dacă nici criza, nici imbecilitatea, nici corupţia, nici situaţia internaţională nu seamănă cu „biciul lui Dumnezeu”, e clar că românii au nevoie de un par pe spinare; – SCHIMBAREA JOKEULUI – asta e mai greu, că nu se lasă nicicum, iar explicaţia sondajelor favorabile sună cam aşa: „nu a făcut el nimic bine, dar măcar a întors totul cu curul în sus, de nu le mai pune nici dracu la loc!”; – SCĂDEREA STANDARDULUI – şi aşteptărilor, astfel încît să poată include şi caii morţi; – RECLASIFICAREA CALULUI – de la mort la „viu-depreciat”, care sună mai bine electoral (ascultaţi-l pe Cîţu şi veţi înţelege esenţa!); – sau, în ultimul rînd – SCHIMBAŢI NUMELE CALULUI MORT şi păstraţi-l de echitaţie – adică un fel de regionalizare care schimbă doar denumiri şi interese, dar nu şi oameni sau concepte! Amuzante aceste sfaturi afghane pentru România, dar războiul împotriva ţării, purtat de 33 de ani, este o ameninţare perpetuă, mai ceva decît cel din Ukraina, ce nu poate fi contracarat din cauza unor mari vulnerabilităţi induse sistemului politic, economic şi social de malversaţiunile unui preşedinte bazate pe minciună, corupţie şi trădare, ridicate la rang de virtute tocmai de Băsescu/Petrov!

Din păcate, ca în bancul acela cu calul fără dinţi adus la tîrg pentru a fi făcut de ruşine, România este, astăzi, o mîrţoagă cu un picior în groapă, scoasă la plimbare în Centru, în dangăt de clopote de la nenumăratele biserici îngrămădite în loc de ateliere de potcovit. O mîrţoagă proastă şi fudulă, incapabilă să gîndească în viitor. Dacă acum, îmbătată de sondajele roz-bombon şi sprijinul NATO, se mai simte în putere, peste cîţiva ani, nu va mai fi decît o epavă scofîlcită, arsă şi trecută, incapabilă să mai impresioneze pe cineva. Să bem o bere pentru asta!