Când (nu!) mai zornăie creierii în buzunare

Ultimele evenimente de pe scena politică românească, care au culminat cu întemniţarea lui Liviu Dragnea, l-au inspirat pe ziaristul şi poetul Nicolae Sârbu, care, în stilu-i caracteristic, face o radiografie pertinentă a momentului.

„N-am nicio dispoziţie lirică acum, când încep să scriu. Şi totuşi, aceasta (titlul, n.r.) e o metaforă suprarealistă care îmi aparţine sută la sută. N-aş zice că ar fi tocmai nereuşită poetic, dar nu e nici prea originală. Trebuie să  recunosc deschis că ea este inspirată copios de un discurs delirant al domnului Liviu Dragnea, Politicianul Alfa al zilei. Nu intenţionez s-o folosesc în vreo lucrare de doctorat, nici să intru cu ea în istoria literaturii. Aşa că nu voi putea fi acuzat de plagiat, cum li se întâmplă azi atâtor bieţi parlamentari de trei parale, universitari pârâţi şi generali de carton, cărora nişte ziarişti răi au purces a le umbla pe la doctoratele cumpărate.

Însă prima inspiratoare a acestui articol este doamna prim-ministru Dăncilă Veorica. Atunci când la Radio Europa F.M. redactorul Vlad Pietreanu îi mulţumea politicos pentru că, fiind dumneaei o nesecată sursă de umor involuntar, îi ajută pe ziarişti să facă nişte emisiuni hazlii, atrăgătoare. Îi stimulează să fie mai creativi. Mi-a devenit şi mai clar că prostia se întrece mereu pe ea însăşi. Se dovedeşte o inepuizabilă sursă de inspiraţie. Devine o prostie creatoare. Nu ştiu dacă şi marele I.L.Caragiale a mulţumit celor care i-au inspirat nemuritoarele personaje, dar cred că redactorul amintit are de ce-i mulţumi Veoricăi şi altora ca ea.

Aşa cum eu îi mulţumesc călduros domnului Dragnea, pentru că a început să mă inspire, făcând să-mi zornăie pe tastatură metafora din titlu. Mai întâi ne-a lăsat muţi când într-un discurs a spus că europenii de la Bruxelles crapă de invidie că satele noastre sunt mai frumoase ca ale lor. Oare sunt mai frumoase  noroaiele din Teleorman şi decât cele din Brazilia? Doamne, ce imaginaţie!!! După care, ca într-un delir, a debitat ceva cu adevărat extraordinar. Pentru  care, uite, crăp şi eu de invidie. D-aia m-am apucat să scriu acum. Dezlănţuit, a rostit cu adevărat o frază nemuritoare: nu numai satele noastre prospere îi deranjează pe duşmanii europeni, ci mai ales faptul că, datorită guvernării înţelepte şi patriotice psd şi alde, românilor le zornăie banii în buzunare! Nu-i aşa că nu v-aţi gândit la asta? Eu zic că ar merita Premiul Nobel!

Dar înainte de-a face şi a susţine o asemenea propunere, să încercăm, cu mijloacele noastre modeste, să decriptăm această metaforă adâncă. Deci, în buzunarele românilor zornăie asurzitor, de nu se mai înţeleg unii cu alţii, bani, mulţi bani. Până aici e clar. Mergem mai departe, pentru a înţelege profunzimea cugetării. Care bani au calitatea de a zornăi prin buzunare ? Evident, ştie tot prostul, numai mărunţişul poate zornăi. Dolarii şi Euroii de hârtie, sau cei din conturile bancare ascunse pe nu ştiu unde, nu zornăie. Nu deranjează. Stau cuminţi, la locul lor, în buzunarul şi conturile cui trebuie. Ei nu ajung la poporul votant al domnului Dragnea, care veghează ca din buzunarele românilor să nu lipsească mărunţişul, care să poată să zornăie asurzitor, până-l zăpăceşte de cap pe alegător.

Am eu o bănuială că aici se ascunde ceva şi mai adânc. Să mergem deci mai departe cu decriptarea înţelepciunii dragniote. Din buzunarul cui nu lipseşte niciodată mărunţişul? Răspuns exact: din al cerşetorilor! Dând acolo nişte mărunţiş la pensii şi la salarii, dar nu din buzunarul propriu, dumnealui îi tratează pe români ca pe nişte cerşetori. Care, în gândirea lui cinică, mulţumindu-se cu puţinul care zornăie, atâta merită. Aşa îi tratează, pentru că aşa votează.

Iată cum prostia şi ticăloşia devin creatoare. Pentru că, împreună cu mărunţişul, multora li se aud cum zornăie creierii prin buzunare. Mărunţişul cu care gândesc, când se lasă prostiţi de asemenea inepţii. Iar vilele din Brazilia râd de noi de se prăpădesc. Ca atunci când doamna Dăncilă confundă Suceava cu Hunedoara, iar domnul Dragnea ne gâdilă plăcut electoral zornăitul creierilor din  buzunare“.

UN POST SCRIPTUM OPTIMIST! Articolul a fost scris înainte de aceste alegeri. Nu am putut să-l trimit, fiindcă nu-mi mergea Internetul. Mă bucur că poporul român mi-a dat ocazia să-i schimb titlul, să pun acel NU, dovedind că la tot mai mulţi dintre noi creierii stau la locul lor şi nu se confundă cu mărunţişul din buzunare, cum credeau unii politicieni.

Nicolae Sârbu
Reşiţa, 27 mai 2019