Cântece de viaţă nouă!
În anii puterii populare, ce au urmat după instalarea regimului comunist în România, folclorul şi literatura, arta, în general, au cunoscut valenţe noi, menite să reflecteze schimbările care aveau loc sub conducerea partidului muncitoresc şi, mai apoi, comunist. Se compuneau la „foc automat“ cântece de viaţă nouă şi se scriau poezii despre hărnicia ţărănimii şi clasei muncitoare. Omul simplu, de la ţară şi de la oraş, era idilizat în creaţiile literare menite să exprime superioritatea societăţii pe care o construia asupra celei capitaliste de care abia scăpase.
Citez din romanul lui Gheorghe Secheşan „Nemaipomenitele întâmplări ale vajnicului brigadier Marinică“, personajul principal al cărţii: „Şi iar verde de sulfină, / Noi avem în sat lumină, / Căci partidul face toate/ Avem drumuri asfaltate.
Sau: Frunzuliţă cimbrişor, / Mie-mi place, fraţilor, / Drumul comuniştilor / Că din zi în zi ne poartă / Către-o viaţă-mbelşugată / Cum n-am trăit niciodată. / Rămurică de gutui, / Drum mai bun ca ăsta nu-i, / Drumul comunismului, / Să deschidă larga zare / Către fapte roditoare.
Dincolo de lipsa de valoare a acestor creaţii populare de viaţă nouă, remarcăm că ambele strofe, din poezii diferite, fac trimitere la aşa-zisele binefaceri ale comunismului: lumină (în sat), drum (şi încă ce drum!), viaţă îmbelşugată. Nu trebuie să ne surprindă aceste creaţii populare. Astea erau vremurile, ăştia erau cântăreţii regimului de atunci.
La 60 de ani de la acele vremuri, iată că ne trezim cu o altă creaţie de natură populară, dar care, spre deosebire de cea de dinainte, nu mai glorifică munca pe tarla, nici ogorul mănos, lanul cu spicele de aur şi nici măcar pe urmaşul lui Marinică, brigadierul anilor ’50, ci se vrea un protest inedit împotriva celor care au lăsat de izbelişte „drumul comuniştilor“ care îi purta pe contemporanii lui Marinică spre „larga zare“
„Responsabililor acestui drum: să aveţi atâtea bube dulci câte gropi sunt în asfalt. Să aveţi atâtea bube negre câte promisiuni aţi făcut pentru repararea lui. Să vă bucuraţi toată viaţa cum mă bucur eu când repar maşina.“
Autorul acestor versuri, un condeier anonim din judeţul Botoşani. Ajuns la capătul răbdării, bietul om a legat în jurul copacilor ce străjuiesc drumul judeţean ce leagă localităţiile Coţuşca şi Nichiteni, bucăţi mari de carton cu mesajul de mai sus.
Şi ca să fie sigur că protestul său va avea efectul scontat, a încheiat ameninţător: „Blestemat să fie cine rupe această coală“.
Amin!
