Care stat? Care șef?

Trăim vremuri grele. Afectate de multiple crize: politică, pandemia, explozia preţurilor la energie. Cu atît mai mult aveam nevoie ca vocea cea mai autorizată să ne explice ce se întîmplă cu noi şi cu ţara noastră. Au trecut multe luni bune de cînd preşedintele refuză să ţină conferinţe de presă la care să răspundă detaliat la întrebările ziariştilor. Oare de ce? O fi învăţat sensul zicalei: tăcerea e de aur? Mă îndoiesc! Sînt convins că doar desconsiderarea locuitorilor acestor locuri îl face pe KWI să tacă prelungit. Plus că nu mai poate să behăie în voie: PeeeeSeeeDeee!

Analiştii internaţionali, care „au constatat” cu mai mult timp în urmă că tranziţia de predare a suveranităţii între statele Balcanilor şi Europei de Est către corporaţiile multinaţionale s-a încheiat, ne avertizează că actuala turbulenţă istorică pe care o traversăm are mai multe origini: financiare, economice, politice, geopolitice, şi ea poate fi asemuită cu trecerea la epoca industrializării şi dispariţia Lumii agrare. Turbulenţa nu s-a încheiat, ba din contră, potrivit analiştilor, o adevărată „judecată de apoi” a contractorilor de credite va veni după pandemie. În aceste condiţii, crearea de rezerve financiare individuale ar trebui să reprezinte o prioritate pentru fiecare cetăţean, dar şi pentru guvernul său, iar scăderea rezervelor valutare ale băncilor naţionale, utilizate pentru a nu bloca piaţa bancară, ar trebui să fie doar o măsură temporară, pentru situaţii de urgenţă.

Preşedintele ţării este beneficiarul celor mai importante informaţii interne şi externe. Mai mult, opinia generală este că se află în spatele crizei politice pe care o traversăm!

Pandemia nu s-a încheiat, iar următoarele 12 luni prezintă provocări geopolitice şi sistemice, scrie economistul Nouriel Roubini, cel care a prevăzut ultima criză economică globală, într-un comentariu publicat de Guardian. „2022 ar putea fi mai dificil. Pandemia nu s-a terminat. Omicron pare că nu este la fel de virulent ca variantele anterioare – în special în economiile avansate cu rate ridicate de vaccinare –, dar este mult mai contagios, ceea ce înseamnă că spitalizările și decesele vor rămîne ridicate. Incertitudinea și aversiunea la risc care rezultă vor suprima cererea și vor exacerba blocajele lanțului de aprovizionare”, avertizează Nouriel Roubini. Cu privire la riscurile geopolitice ale anului 2022, economistul menţionează trei: o potenţială invazie a Ucrainei de către Rusia, răcirea şi mai accentuată a „Războiului Rece” dintre SUA şi China (care ar putea produce efecte stagflaţioniste în timp) şi atingerea de către Iran a pragului de stat nuclear, aspect care ar putea determina Israelul să atace.

Cel mai important risc sistemic menţionat de Nouriel Roubini în analiza sa este cel privind clima, dar şi răspunsul lipsit de coordonare şi structură al statelor. Fenomenele meteo extreme vor continua să afecteze preţurile alimentelor, în vreme ce „impulsul agresiv de decarbonizare a economiilor va duce la scăderea capacităţilor de producţie a combustibililor folosili înainte ca aceasta să fie compensată de creşterea capacităţilor de energie regenerabilă”. Consecinţa va fi creşterea preţurilor la energie, avertizează el. Pînă dincolo de suportabil, am adăuga noi! Dar alinierea oarbă la liniile directoare ale decarbonizării se poate face, sau nu, în funcţie de cum te numeşti, Iohannis sau Viktor Orban…

Bătălia pentru resurse se dă aprig, în fiecare ţară, la nivelul fiecărei instituţii. În România, de exemplu, spolierea cetăţeanului de rînd, a firmelor, a capitalului autohton, în contradicţie cu orice studiu, analiză sau previziune internaţională, reprezintă cel mai clar exemplu de acţiune împotriva interesului naţional şi al cetăţeanului român, întreprinsă de fostul guvern Florin Cîţu, girat direct şi vîrtos din Dealul Cotrocenilor, care în state mai autoritare decît România ar fi fost executat de un pluton pentru mult mai puţin. Nimeni nu-şi poate imagina că premierul e tîmpit! Atunci, e doar rău intenţionat sau se află în slujba unei puteri străine!

Securitatea individului ar trebui asigurată de către Stat, reprezentat, în cazul nostru, de cetăţeanul Klaus, care, din păcate, este tot mai vulnerabil la schimbările societale, economice, militare şi de interacţiune cu actori non-statali. Actorii statali şi non-statali joacă un rol semnificativ în realizarea securităţii economice, atît la nivel naţional, cît şi regional şi global (General de brigadă dr. PIGUI Traian, SECURITATEA ECONOMICĂ ŞI SECURITATEA UMANĂ GLOBALĂ, UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE, CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE, Nr. 10 (XXII), August 2004). În acest moment, statele tradiţionale, Westfalice (!), se dovedesc incapabile de reacţie rapidă.

Există o serie de surse ale insecurităţii. Printre acestea, potrivit studiului lui Julliette Voinov-Kohler, se află: securitatea economică (şomaj); securitatea utilizării (accesul la muncă, sărăcie, munca copiilor); securitatea alimentară (accesul inegal la hrană); protecţia sănătăţii (existenţa unor boli grave, accesul diferit şi diferenţiat la asistenţă medicală); securitatea mediului (poluarea apei, solului, aerului, tăierea pădurilor, catastrofe naturale); securitatea personală (violenţa fizică, violenţa domestică, abuzul asupra copiilor, probleme specifice sexului, demnitate umană, droguri etc.); securitatea culturală (atingerea adusă sistemului de valori, discriminare, opresiune); securitatea politică (conflicte interstatale, libertatea de expresie, tortură, represiune, violarea drepturilor omului). Securitatea înseamnă că beneficiile obţinute sînt protejate în faţa dezechilibrelor sociale, economice, politice. Securitatea umană se asigură mai uşor prin măsuri de prevenire decît prin intervenţii ulterioare, dar tocmai această prevenire – care necesită resurse investite! – nu se realizează în majoritatea statelor, lovite în ultimii ani de crize multiple.

Orice nespecialist în probleme de securitate vă poate spune că riscurile şi ameninţările îndreptate asupra propriului sistem s-au amplificat. Potrivit specialiştilor, globalizarea multiplică numărul, frecvenţa şi intensitatea riscurilor de securitate non-militară în cadrul sistemului internaţional. Dimensiunea politică a riscurilor şi ameninţărilor rezidă în slăbiciunea unor guverne sau instituţii, care conduc la fenomenul „statului captiv”, permeabil la recrudescenţa manifestărilor şi acţiunilor crimei organizate transfrontaliere ori ale grupurilor şi grupărilor teroriste.

Dinamica societăţii româneşti a dat naştere la noi provocări, iar acestor provocări este necesar să li se răspundă cît mai rapid, şi uneori prin politici şi măsuri care nu ţin de sistemul de securitate. Sigur, e mai mult decît compilaţia România educată şi pare a fi preambulul la România eşuată!

Ameninţările de ordin economic, extrem de vizibile în aceşti ani de criză, cuprind prezenţa sărăciei endemice şi crizele generate de problema asigurării apei şi energiei, alături de unele evoluţii negative pe piaţa mondială. Nesiguranţa generată de jocul pieţei este terenul fertil al unui pachet substanţial de ameninţări economice care pot fi considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale a unor state. Accesul la resurse este vital. Epuizarea acestora de către naţiunile sărace, în contextul menţinerii creşterii demografice, va determina mari fluxuri migratoare. Apa potabilă este, după hidrocarburi, a doua resursă vitală a omenirii! Care sînt, însă, principalele vulnerabilităţi şi ameninţări la adresa cetăţeanului şi comunităţilor locale din România? Coincid acestea cu cele considerate priorităţi de către decidenţii statului?

Ar trebui să ne spună şeful statului! Care stat? Care şef?