Dăncilă biciclista
Candidaţii pentru Cotroceni nu mai ştiu ce să facă ca să obţină voturile unui electorat sătul de circul ăsta ieftin din politica românească. Unii dintre ei au surprins, apelând la mijloace de transport nemaifolosite în România de-a lungul celor 30 de ani de democraţie şi campanii electorale. De exemplu, Kelemen Hunor a traversat Bucureştiul cu trotineta pentru a veni la Biroul Electoral Central, Mircea Diaconu umblă prin ţară cu un ARO construit în anii ’70, în timp ce Klaus Iohannis şi Theodor Paleologu atrag atenţia din şaua bicicletelor.
Lumea s-a schimbat mult, campaniile electorale cunosc schimbări profunde, de la adunările populare de zeci de mii de oameni cărora li se promitea marea cu sarea în schimbul voturilor, astăzi s-a ajuns la întâlniri restrânse, în pieţele de vechituri, în parcuri, pe stradă, în zonele comerciale aglomerate. Responsabilii cu imaginea candidatului caută soluţii insolite, de neimaginat cândva, pentru a câştiga un procent-două în ziua votului. Într-adevăr, e ciudat să vezi un astfel de politician, cu pretenţii de preşedinte de ţară, trecând într-o zonă necunoscută nouă până acum, dar oarecum de înţeles.
Viorica Dăncilă a vrut să ne arate că e mai cu… moţ. Mai presus de orice imaginaţie în materie de marketing electoral. A încălecat şi ea bicicleta şi a pedalat câteva sute de metri pe şoseaua de centură a Bacăului, parte a autostrăzii din Moldova, alături de cei care îi cântă în strună şi îi ciugulesc din palmă, la fel cum făceau şi cu Dragnea până nu demult. În imaginea zilei pe Facebook, vedem o armată de bărbaţi lângă fusta unei femei care, mai zilele trecute, trimitea mesaj către toate femeile românce: „Nicio mamă să nu îi fie frică că nu va primi salariul sau că îi va fi tăiată alocaţia copilului.” Fir-ar mama ei de gramatică!
Nu ştiu a cui a fost ideea plimbatului cu bicicleta pe autostradă şi cum s-a ajuns la o astfel de imbecilitate de reclamă la un lucru care nu există. Adică, la o autostradă pe care PSD abia a fost în stare să o înceapă de când se află la guvernare. În schimb, nu mă miră că Dăncilă a acceptat-o. Raportat la câtă băşcălie s-a făcut pe seama gafelor comise peste tot unde s-a dus, de la ea nu ai ce să aştepţi mai mult. Tot e bine că nu s-a dat cu placa ori cu rolele, că ar fi fost chiar de râsul curcilor.
Noroc că până la alegeri nu mai este atâta timp, după care nu o vom mai vedea în vecii-vecilor pe Viorica Dăncilă în şaua poveştilor de fraierit alegătorii.
