De-a mama şi de-a tata
Ignoranţa şi lipsa de educaţie te fac vulnerabil în faţa vicisitudinilor de tot felul. Oamenii, în special cei care abia buchisesc şi abia reuşesc să-şi scrie numele cu litere stângace, sunt cei mai expuşi situaţiilor de acest fel. Pentru ei, din păcate, întâmplările şi nenorocirile de care au parte sunt pentru că aşa vrea Dumnezeu. Împotriva destinului nu te poţi pune, oricât ai vrea. O gândire rudimentară, păguboasă, demnă de vremurile în care nu se inventase nici radioul, nici televizorul şi cu atât mai puţin telefonul mobil.
O statistică recentă ne arată unde duc lipsa de educaţie sexuală, sărăcia şi ignoranţa. Anul trecut, în România numărul minorelor care au adus pe lume un copil a fost de 13.000. Aproape 65% dintre cele ce nu împliniseră 15 ani proveneau din mediul rural, din familii nevoiaşe, în cazul cărora poate nici părinţii şi, poate, nici şcoala nu au pedalat pe o educaţie adecvată. Altfel nu se explică de ce unele dintre ele nu au ştiut până în ultimul moment că erau gravide, iar în cazul altora, trăitoare în mediul rural, şcoala a acceptat ca ele să vină gravide la ore, până când au născut.
Interesant este că 3.657 dintre fete se aflau la a doua naştere, 673 la a treia, 63 la a patra, şapte la a cincea şi una la a şasea naştere! Să naşti de şase ori până la vârsta de 18 ani întrece orice imaginaţie şi este de prisos să vorbim nu de educaţie sexuală, ci măcar de măsurile contraceptrive care le-ar fi putut salva din astfel de situaţii nedorite. De altfel, după cum arată studiul întocmit de „Salvaţi Copiii“, cinci din zece mame cu vârste sub 18 ani nu au trecut niciodată pragul cabinetul unui medic ginecolog. Ce planificare familială, ce ecografii în perioada de sarcină! Exact ca bunicile noastre care năşteau în car, asistate, în cel mai fericit caz, de moaşa comunală.
România se află în rândul ţărilor civilizate. Sau cel puţin aşa ne place să credem, însă ignoranţa, care ţine tot de civilizaţie, ne omoară. Ştiu că este greu de digerat o statistică precum cea prezentată mai sus, că nu ne place să fim mereu arătaţi cu degetul, daţi ca exemplu negativ, dar până nu ne vom alinia şi noi la standardele ălora de afară trebuie ca societatea şi familia să redea acestor fetiţe copilăria în care jocul de-a mama şi de-a tata chiar este unul real.
