Despre Bar Aba

Într-un moment istoric în care civilizaţia occidentală pare pătrunsă de misiunea ei apocaliptică, Sărbătoarea Floriilor ne dezvăluie cît de adevărată e Trecerea pe care Fiul Tatălui (Bar Aba) a deschis-o, de la Împăratul Iudeilor – Primit în Oraşul Sfînt cu ramuri de salcie înmugurită! – la Cel Răstignit pe care aceeaşi gloată manipulată şi-a dorit să-l omoare, expediindu-l direct în Nemurire! Învăţătura acestei Sărbători a Floriilor, mai mult decît în alţi ani, este aceea despre interese. În politica internaţională, marile puteri nu au prietenii, ci doar interese. Anul acesta, mai mult decît în alţi ani, Învăţătorul arată parcă, cu baghetele de salcie înmugurită, mai mult ca niciodată spre România! Sau, în traducerea La Fontagniană – care poate avea o legătură directă cu Revoluţia robespierriană, dar NICIODATĂ cu progresismul socialismului deşănţat abandonat pînă şi de Lenin! – niciodată căprioara românească nu va putea fi prietenă cu Leul Capitoliului, ci este doar cina acestuia. Deocamdată, stăm împreună la o mimată vînătoare de urşi, în postura de vînători, fără să ne gîndim că am putea deveni meniul unei viitoare sărbători a sacrificiului Fiului Tatălui!

Floriile se suprapun anul acesta peste Luna Ramadan – postul mare musulman –, iar în Moscheea Al Aqsa, cel de-al treilea loc sfînt al Islamului, de unde Mohammed s-a ridicat la cer, rugăciunile de noapte au fost întrerupte de raidurile provocatoare ale poliţiei israeliene, nu ale Statului Evreu, ci ale unui premier, Benjamin Netanyahu, cel mai doritor şi aţîţător de război din întreaga istorie de sub 100 de ani a statului în Palestina! Sprijinit de un partid sionist religios, pregătit să reconstruiască Al Treilea Templu al Sionului, dacă, evident, Muntele este eliberat de musulmani, iar Moscheea Al Aqsa, dărîmată, în aşteptarea revenirii lui Mesiyah şi a Armaghedonului.

Pare un delir ultra-religios, iar oamenii simpli din Occidentul răscolit de grave probleme sociale, de inflaţie, scumpiri obraznice, creşterea vîrstei de pensionare într-o societate sclavagistă de tip nou, nu privesc serios spre acest fel de discurs. Din păcate, el reprezintă o realitate politică ce nu poate fi negată. Un astfel de narativ există în întreaga lume Occidentală şi progresistă a civilizaţiei iudaice, iar doritorii unei Apocalipse rapide “şi fără obligaţii” conduc, în prezent, destinele unor societăţi bazate pe bomba atomică! Un stat evreu care vrea un război, nuclear dacă se poate, cu Iranul, cu palestinienii, cu Libanul, cu… oricine, dar război să fie!, este partenerul de nădejde al unei Americi care vorbeşte în numele unei Ukraine zombificate, incapabile de a-şi gestiona propriul trup, posedat de duhuri războinice scăpate din tainiţele ferecate ale timpului. Blinken, secretarul de stat, demn urmaş al Madeleinei Albright şi Hillary Clinton – două dintre cele mai rele duhuri din poveştile fraţilor Grimm! – repetă cu obstinaţie INTERDICŢIA pe care Ukraina o are pentru a negocia pacea! O ţară posedată de un poltergeist progresist şi lacom face gesturi nebuneşti în raport cu vecinii, cu adversarii şi chiar cu prietenii, răspîndind tumora războiului precum sporii ciupercii nebuniei…

“Cine să moară? Regele Iudeilor sau Fiul Tatălui?”, întrebarea-capcană după care Pilat s-a spălat pe mîini de manipularea rostită de preoţii Templului. “Aceștia sînt fiii lui Levi, după casele lor părintești, capii caselor părintești, după numărătoarea făcută numărînd numele pe cap. Ei erau întrebuințați în slujba Casei Domnului, de la vîrsta de douăzeci de ani în sus. Căci David a zis: „Domnul Dumnezeul lui Israel a dat odihnă poporului Său și va locui pe vecie la Ierusalim, și leviții nu vor mai avea să poarte cortul și toate uneltele pentru slujba lui.” După cele din urmă porunci ale lui David, numărătoarea fiilor lui Levi s-a făcut de la vîrsta de douăzeci de ani în sus”, după Cronici 23:24-32.

Admitem că majoritatea locuitorilor “Regatului Cerului” nu-l văzuseră la chip pe cel ce era numit Regele Iudeilor şi nici pe acelaşi ce-şi spunea Fiul Tatălui – Bar Aba. Dar auziseră, cei mai mulţi, de venirea lui. Un Bar Aba eliberat şi un Fiu al Tatălui răstignit prin puterea manipulării cuvintelor şi a descrierii adversarului, inamicului care atenta la regulile stabilite în Templu, un pericol direct la o castă de privilegiaţi. Tehnica diabolizării adversarului, care i-a trimis Dincolo pe Saddam Hussein, Ghaddafi şi alţi lideri care contestau privilegiile unei caste globale. Astăzi, ştim că toate aceste etichete sînt lipite pe liderul spaţiului rus ortodox! Între şapte cancere, un parkinson şi o scleroză multiplă, habotnicia ortodoxiei – puternică în Răsăritul care a cunoscut “privilegiile” lui Homo Sovieticus – îngreunează marşul triumfal al “omului nou” spre Armaghedonul civilizaţiei actuale. Este lupta între partidul religios apocaliptic aflat la putere în Israel şi Raţiunea evreilor pacifişti, proiectată la scară continentală, globală între trans-LGB-Wock-BLMetc şi conservatorismul unei lumi în care fiecare individ este parte din El şi este Fiul Tatălui. Este dincolo de Bahmut, sau Nikolaev, sau Herson! Dar ca să înţelegi războiul final dintre guvernele umane și Dumnezeu – în locul care în ebraică se numește Har-Maghedo şi unde regii întregului pămînt locuit se înghesuie pe o înălțime artificială care, în realitate, domină unica trecătoare importantă pe axa nord-sud dinspre valea Kișonului (la sud) spre Damasc (la nord) –, trebuie să-ţi aminteşti că puternicii lumii – “regii întregului pămînt locuit” – nu au prieteni, ci doar interese geostrategice. A fost Duminica Floriilor. Cu ramuri de salcie înaintea Împăratului Iudeilor care-l va duce la răstignire şi viaţă veşnică pe Fiul Tatălui. Bar Aba!