Dincă, criminalul cu drepturi!
Au trecut aproape două luni de la reţinerea lui Gheorghe Dincă, criminalul din Caracal, cel care a îngrozit România prin faptele sale. Două luni în care procurorii şi poliţiştii îl tot plimbă din arest la casa ororilor. Casă, curte, coteţe, grădină, pădure, malul apelor, drumuri de ţară, totul a fost şi continuă să fie purificat centimetru cu centimetru, se prelevează probe după probe, se dă cu presupusul, se caută, nu ştim ce, dar se caută zi de zi. Unii vin, alţii pleacă, unii sapă gropi, alţii le astupă, unii fotografiază, alţii filmează şi îl pun pe odiosul criminal să povestească cum a procedat cu cadavrele cele două tinere. Dincă spune vrute şi nevrute, ba, recunoaşte că le-a ucis, doar că lipseşte proba care să-l înfunde. Din afară, pare un show mediatic, bine ticluit, menit să ţină în priză familiile fetelor dispărute şi comunitatea locală, dar şi privitorii la televizor. Perfidă, presa exploatează la maxim fiecare gest, mărturie şi răbufnire a caracaleanului criminal devenit imun la reacţia, firească, a oamenilor. Dar şi fiecare lacrimă şi ţipăt de disperare ale familiilor distruse.
Nu de puţine ori, televiziunile ni l-au arătat stând pe un butuc în curte, privind plictisit la poliţiştii care cotrobăiau în căutare de probe. Plictisit şi nicidecum speriat de ce urmează să i se întâmple, dacă va fi găsit vinovat. Ba, mai mult, el pare de-a dreptul tupeist, lăsând să se înţeleagă că îşi cunoaşte drepturile în această fază a cercetării penale. Nu ştiu dacă omul a citit vreo carte la viaţa lui ori îl învaţă alţii ce să facă şi ce să le ceară anchetatorilor. Duminică seara, de pildă, a ţipat la poliţiştii de la arestul IPJ Olt pentru că aceştia nu l-au lăsat să urmărească la televizor meciul de fotbal Craiova-FCSB. I-a ameninţat cu pâra la instituţiile europene pentru nerespectarea drepturilor omului. Numai că nu i-a luat de gând pe oamenii în uniformă când i-au cerut să înceteze cu istericalele. Da, omul are drepturi care nu îi sunt respectate.
În alte vremuri, ar fi săpat cu târnăcopul în peretele cu sare al ocnei şi n-ar fi îndrăznit să ridice privirea la gardian, darămite să deschidă gura. Da, alte vremuri, în care justiţia se mişca repede şi nu avea nevoie de luni întregi de adunat probe şi declaraţii, de confruntat martori şi reconstituiri peste reconstituiri.
