Fără voi!

Excepţional discursul preşedintelui ukrainean Volodimir Zelensky adresat naţiunii duminică noaptea! „Încă credeți că sîntem «un singur popor»? Încă credeți că ne puteți speria, înfrînge, să ne faceți să facem concesii? Chiar nu ați înțeles nimic? Nu ați înțeles cine sîntem? Pentru ce sîntem? Despre ce vorbim? Uitați-vă la buzele mele: Fără gaz sau fără voi? Fără voi. Fără lumină sau fără voi? Fără voi.

Fără apă sau fără voi? Fără voi. Fără mîncare sau fără voi? Fără voi. Frigul, foamea, întunericul și setea nu sînt la fel de înfricoșătoare și mortale pentru noi așa cum sînt „prietenia și frăția” voastră. Însă istoria va pune totul la locul lui. Iar noi vom avea gaz, lumină, apă și mîncare… și fără voi!”, a declarat liderul de la Kiev în mesajul cu referire la “fratele rus”.

Poate fără să vrea, preşedintele Zelensky a reuşit să transmită un mesaj întregii clase politice europene. Şi nu numai! “Fără voi” se rostogoleşte acum în toate mediile şi sloganul rostit de la Kiev se află pe buzele protestatarilor din întreaga Europă, amintindu-ne de anul 2011, cînd Europa îmbrăţişa alt slogan: “No les votes”! Întreaga Europă a prins să se mişte. Noi, anacronici cum ne ştim, ne vedem de găinarii noştri, de bătăliile politice pentru ciolan, de înmormîntarea Reginei. Vai de noi! Nu găseşti nici o televiziune la care să vezi ştiri adevărate, cu probleme, dezbateri şi soluţii din şi pentru acest mileniu, care să ne dea speranţa atenuării crizei energetice măcar, nu vorbesc de rezolvare! Nu vorbeşte nimeni de “solidaritatea” europeană cu sens unic. Adică, dacă în Germania salariul este de 3.000 de euro şi în România de 300…, asta e! Ghinion! Dacă în Germania nu este gaz, dar în România este, România trebuie să împartă gazul cu Germania, de parcă neamţul şi-a împărţit salariul cu românul… Sau: plătesc taxe pentru poluare eu, ca cetăţean, dar tu, ca Stat, nu interzici tăierea pădurilor! Pentru aceeaşi încălzire globală! “Avem un regim silvic bine reglementat”, se spune! Pentru cine?, întreb! Aşadar, nimic serios pe agenda publică, doar redezgroparea trecutului pe principiul „şi mă-ta a fost curvă în portul Constanţa…”, într-o hărmălaie de nedescris. În acest răstimp istoria trece pe lîngă noi, Europa trece pe lîngă noi…

Mă gîndeam că din 2008, de cînd a izbucnit criza, nici un analist mogulian nu s-a aplecat asupra modelului islandez. În principiu, şi scurt, acesta se rezumă la: cetăţenii care au vrut să-şi exprime nemulţumirea faţă de distrugerea ţării s-au adunat, în fiecare sîmbătă, în faţa Guvernului, să spună ceea ce gîndeau. Sîmbetele toamnei anului 2008, unite de mişcarea Vocile Poporului, au adus anunţul dizolvării Parlamentului, din 23 ianuarie 2009, şi a convocării electorale. Islandezii nu s-au oprit aici. Au zgîlţîit guvernul din temelii, i-au urmărit pe bancherii care i-au dus în faliment şi au spus “Nu” unui referendum pentru înapoierea Marii Britanii şi Olandei a unei datorii de 4.000 de milioane de euro. Mai mult: au format o adunare de 25 de cetăţeni aleşi pentru a duce la bun sfîrşit o reformă constituţională. O revoluţie în tăcere în mijlocul prime-time-ului mediatic al revoltelor arabe! Sigur, se poate spune că modelul islandez se poate aplica la 32.000 de locuitori! România a „stat în poziţia obişnuită, de slugă docilă”, în timp ce „vecinătatea apropiată” s-a mişcat violent, dar bine, cu alt tip de performanţe.

La deja 32 de ani de la răsturnarea regimului Ceuşescu şi executarea cuplului prezidenţial, România se dovedeşte incapabilă să menţină cursul. Prinsă în vîltoarea crizelor de tot felul, nevaccinată împotriva lor, cu o clasă politică rapace, încă Ţara noastră se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi între primele 10 ţări, la nivel mondial, în catalogul statelor eşuate. Ştiu că voi fi înjurat şi arătat cu degetul, dar, m-am săturat să emit fraze deontologice care să se încadreze în normele unei democraţii care nu există şi în care nu cred! Situaţiile speciale impun soluţii speciale, în nici un caz lălăite şi dezlînate, ci ferme şi corecte! De aceea, afirm cu toată convingerea că actuala clasă politică vizibilă la nivelul întregii ţări TREBUIE SĂ DISPARĂ! O soluţie finală se impune pentru purificarea unei clase conducătoare.

Multe state s-au prăbuşit atunci cînd elitele lor politice i-au abandonat pe cetăţeni. Vi se pare că în România e altfel? Paradoxul acestui popor de laşi este că şi cetăţenii abandonează elitele ineficiente şi corupte, în loc să le pedepsească şi să le înlocuiască periodic. Adevăraţii mari prădători de ţări, care te evaluează ca să ştie exact ce şi cît pot lua de la tine, au trei criterii pe baza cărora îţi fac portretul de „Antipa”. Unul dintre cele trei criterii de analiză este Indicatorul politic: * decredibilizarea şi delegitimarea statului, * deteriorarea progresivă a serviciilor publice, * supendarea/aplicarea arbitrară a legii şi încălcarea generalizată a drepturilor omului, * autonomizarea aparatului de securitate/ordine („stat în stat”), * ascensiunea facţiunilor în cadrul păturilor sociale superioare (elitelor), * intervenţia altor state şi actori politici externi în politica internă. Măi să fie! Parcă sînt criterii făcute special pentru noi. Portretul este în mare parte corect! În România, toate acestea nu au generat reacţii din partea societăţii. Cu cît dezastrul se extinde, cu atît participarea oamenilor la viaţa publică se restrînge.

De data aceasta, în întreaga Europă, politicienii cretini au întins coarda mai mult decît a fost cazul. În România elasticul de la chiloţi s-a rupt deja, dar toată lumea tace mîlc! De aceea, strigătul lui Zelensky are şanse să devină emblematic: FĂRĂ VOI!