Gata, de mâine îmi cumpăr tanc!

După ce timp de trei luni de zile am fost „bombardată“ cu desene pentru preşcolari, melodii pentru sugari şi alte metode de calmare pentru nou-născuţi şi copii de patru ani, de zilele trecute am reînceput să mai ascult şi ştirile naţionale. M-am şocat! În ciuda eforturilor depuse de mass-media pentru a linişti populaţia în legătură cu isteria coronavirus, vine un lider de sindicat de la Serviciul de Ambulanţă din Gorj şi spune că ei, acolo, nu sunt pregătiţi şi nici instruiţi pentru cazurile de COVID-19.

Măi să fie! Păi cum aşa? Şi cu cei care au boli severe, transmisibile, cum se descurcă? E adevărat că omul vorbea de nişte costume speciale, dar până la urmă nu a dat nimeni cu bomba atomică şi nici nu suntem la Prîpeat. Tot în aceeaşi zi, un domn prefect dintr-un alt judeţ al minunatei noastre ţări se trezeşte să spună că dintre cei aflaţi în izolare la domiciliu, unii au plecat la cumpărături, pentru că oamenii au rămas fără alimente şi mureau, săracii, de foame! Păi, şi în cazuri din astea, nu îmi cumpăr eu tanc ca să îmi duc copilul cel mare la grădiniţă? Ba da, aşa că…

Ah, şi am uitat să spun că între ştirile din ţară şi desenele animate obligatorii, mai ascult din când în când un post de radio din Germania. Vă zic sincer că ştirile lor nu sunt aşa de grave ca la noi.

Deci… caut tanc de vânzare!