H2O

Circa un milion de oameni mor anual din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă.

Viitoarele războaie vor fi pentru apă. Vor fi mai violente decît cele pentru petrol și gaz. Apa reprezintă o resursă vitală pentru fiecare individ în parte, spre deosebire de hidrocarburi, care iau drumul exportului. Apa pune în confruntare directă mase de oameni care vor dori să se ucidă pentru resursa vitală. Aproape un sfert din populaţia lumii, care trăieşte în 17 ţări, este în situaţia de penurie de apă gravă, aproape de „ziua zero”, în care nici o picătură de apă nu va mai curge de la robinet, potrivit unui raport dat publicităţii.

Apa dulce reprezintă o resursă fundamentală, esenţială pentru agricultură, funcţionarea industriilor, furnizarea de energie şi asigurarea sănătăţii şi a igienei.

Resursele de apă sînt însă distribuite foarte neuniform. Unele zone ale planetei deţin resurse de apă dulce din abundenţă. În schimb, potrivit Comisiei ONU pentru Dezvoltarea Durabilă, peste 40% din ţări se află în zone unde apa constituie o problemă. Acest lucru înseamnă că apa folosită depăşeşte anual 20% din totalul cantităţii de apă dulce regenerabilă care este furnizată în plan intern.

Harta stabilită de World Resources Institute (WRI) măsoară riscurile penuriei de apă, ale secetei, ale inundaţiilor fluviale. „Agricultura, industria şi municipalităţile absorb 80% din suprafaţa disponibilă şi din apele subterane în cursul unui an mediu”, în cele 17 ţări vizate, situate în principal în Orientul Mijlociu şi în nordul Africii, afirmă raportul.

Acestea sînt Qatarul, Israelul, Libanul, Iranul, Iordania, Libia, Kuweitul, Arabia Saudită, Eritreea, Emiratele Arabe Unite, San Marino, Bahreinul, Pakistanul, Turkmenistanul, Omanul, Botswana şi India, a doua ţară cea mai populată din lume. Aceste urmări se pot vedea sub forma unor cicluri de-a lungul ultimelor decenii. De exemplu, în Africa subsahariană, după perioade cu puține ploi, au apărut des războaie civile, ciocniri violente sau schimbări de regim în ultimii 20 de ani. Secete din Africa și India rurală au dus la o migrație semnificativă — internă sau în afara granițelor. Oamenii s-au îndreptat către regiuni în care exista apă, în general orașe — iar aceasta a creat o presiune socială.

Penuria de apă este cea mai mare criză, despre care nimeni nu vorbeşte. Consecinţele sale iau forma insecurităţii alimentare, a conflictului, a migraţiei şi a instabilităţii financiare. Miza disputei Înălțimilor Golan o reprezintă resursa de apă! Lobby-ul israelian este mai puternic ca oricînd la Casa Albă, după ce președintele SUA, Donald Trump, a declarat la finalul lunii martie a.c. că recunoaște suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor Golan. Înălțimile au aparținut Syriei pînă în 1967, cînd au fost cucerite de către Israel odată cu Războiul de Șase Zile, fiind anexate formal în 1981, statul evreu nerenunțînd la controlul lor în ciuda presiunilor ONU.

Înălțimile Golan se află la confluența a patru state: Israel în Vest, Liban în Nord, Syria în Est și Iordania în Sud, iar controlul acestora crește capacitatea de atac asupra țărilor limitrofe. Nu în ultimul rînd, Golan asigură securitatea apei pentru Israel, ca urmare a resurselor de apă dulce din Marea Galileei ce se regăsesc la baza platoului.

Cînd cererea rivalizează cu rezervele, chiar mici episoade de secetă – care vor creşte odată cu schimbarea climatică – pot provoca consecinţe teribile, precum recentele crize de la Cape Town, Sao Paulo şi Chennai, detaliază institutul.

India se confrută cu cea mai mare criză a apei din ultimii ani. Seceta a afectat în jur de 330 milioane de oameni, un sfert din populație. Etiopia a avut cea mai mare secetă din ultimele decenii, iar pierderea recoltelor a creat o criză alimentară care a afectat 10% din populație.

Alte 27 de ţări figurează pe lista statelor care prezintă o „penurie hidrică ridicată”.

Pe lista întocmită de World Resources Institute, care cuprinde 164 de ţări, România figurează pe locul 70, între Coreea de Nord şi SUA. Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic.

Pentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Nici pe noi, nici pe politicienii aflați la putere… Cu atît mai puțin pe cei din opoziție!