HTMS Chakri Naurebet

HTMS Chakri Naurebet CVH-911 este unicul portavion thailandez! A fost portavion spaniol, s-a numit PRINCIPELE DE ASTURIAS și a fost construit la Ferrol între 1994-1996. În 1997 a intrat în serviciul Marinei Regale Thailandeze. Transportă 6 aeronave de luptă Matador AV-8S Harrier (din 2006!) și 6 elicoptere Sikorsky S-70B Seahawk, și oficial este clasificat ca portelicopter de patrulare oceanică. Ca o curiozitate, nava dispune de un spațiu de locuit pentru patru membri ai Familiei Regale Thailandeze! Principala misiune este protecția Zonei Economice Exclusive a Thailandei.

Portavionul reprezintă principalul vector de proiectare a forței în cadrul unui grup de luptă naval (CSG) din care mai fac parte un crucișător înarmat cu rachete de croazieră, două sau trei distrugătoare, un submarin de atac și o navă de aprovizionare. Thailanda, ca și Rusia și China, dispune de un singur portavion, în comparație cu Statele Unite, cea mai mare forță navală din lume, care dispune de 10 portavioane din Clasa Nimitz, iar cele din Clasa Gerald Ford două se află în construcție, unul este comandat, iar alte 7 sînt planificate!

Am luat exemplul cu portavionul thailandez pentru a nu genera speculații ideologice!

În politica românească, după alegerile din 26 mai, a rămas un singur portavion, din Clasa Klaus Iohannis! El este pe post de navă principală în grupul de luptă al PNL! În urma scoaterii din luptă a portavionului Dragnea și întîrzierea cu care părăsește șantierul naval nava USR-Plus, întreaga atenție este îndreptată spre Klaus Iohannis, principalul vector de proiectare a forței politice a liberalilor.

Am avut o discuție extrem de interesantă cu liderul PNL Caraș-Severin, senatorul Ion Marcel Vela, un om politic valoros, pe care l-aș plasa în rolul de distrugător în cadrul grupului de luptă, după ce crucișătorul Rareș Bogdan a ieșit din formația de marș și a ocupat poziție de luptă în Parlamentul European.

Oamenii folosesc politica nu doar pentru a-și promova interesele, ci și pentru a-și defini identitatea. Știm cine sîntem doar atunci cînd știm cine NU sîntem și, adesea, doar atunci cînd știm împotriva CUI sîntem! Politica locală este etnică, politica globală este civilizațională. De aici și conflictele electorale permanente din politica românească. Pe 26, fanii dreptei au votat ÎMPOTRIVA PSD într-o presupusă infuzie de politică civilizațională inspirată de diaspora. Problema apare atunci cînd românii întorși în țară reclamă tocmai absența politicii locale, favorabile investitorului autohton, adică tocmai segmentul promovat de PSD și atacat masiv de grupul de luptă condus de portavionul Iohannis!

Românii sînt hipnotizați de campania electorală și nu văd cum se trag sforile de către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale țării, în regim de solduri, strategia amplă, pusă la cale peste capetele noastre, pe care alegătorii par să nu le observe, nedezlipiți de manipulările și circul campaniei electorale. Un fost șef de la CIA spunea ”dacă știi cum și cu ce să manipulezi atentia cetățeanului, și pui în stînga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul din dreapta lui”! Românii nu-i bagă în seamă pe cercetași, pe pușcașii marini, pe rangeri sau operatorii FOS, care au altă viziune asupra cîmpului tactic. Dimpotrivă!

În 1989, toate activele României erau ale clasei proletare, adică, de fapt, ale nimănui, fiind controlate de o mînă de oameni care decideau în această țară. Datoria externă era ZERO! După 30 de ani, datoria externă a României depășește 100 de miliarde de dolari și ne aflăm fix în aceeași situație, adică nimic nu mai este în proprietatea noastră, și muncim să ne plătim datoriile. Economia națională este dominată de multinaționale, controlate indirect tot de grupuri financiare, în vreme ce falimentele firmelor românești, deținute de români, indiferent dacă revin în țară din diaspora, sau luptă cu cerbicie, precum Nelu de la Bărbosu, aici, vor continua întrucît fără finanțare, fără credite, și cu un guvern – indiferent de culoarea politică și de președintele cu care coabitează, sau nu!, care nu are resurse financiare proprii – nu există șanse de supraviețuire.

În aceste condiții, tinerii români, indiferent cum votează, vor avea doar două opțiuni: angajați la stat, sau angajați la multinaționale! În ambele variante, numai finanța internațională cîștigă! Statul român pierde! Românul pierde! Și, ca să mă întorc de unde am plecat, pușcașii marini și ambarcațiunile de cercetare navală nu sînt de aruncat!