IICCMER demarează un dosar de cercetare pentru „frontieriştii” din fosta perioadă comunistă

„Frontieriștii” sunt o categorie de români care au trăit în regimul comunist și care, din cauza abuzurilor statului comunist, au decis să emigreze, alegând să treacă fraudulos frontiera de stat.

De cele mai multe ori aceștia sfârșeau împușcați, deși legea Republicii Socialiste România nu prevedea o asemenea pedeapsă. Puțini, foarte puțini au reușit să treacă și să-și reia, practic, viața într-un stat democratic. Și mai puțini au scăpat doar cu pușcărie, căci cei mai mulți au sfârșit în apele Dunării sau în gloanțele grănicerilor.

Anunțul că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) deschide o asemenea investigație este făcut de jurnalista Brândușa Armanca, autoare a unui documentar pe această temă, dar și a unei cărți cutremurătoare: „Frontieriștii. Istoria recentă în mass-media”. Cartea a apărut în 2009 la editura Marineasa, citează o statistică a Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați care ar reține pentru perioada 1969-1989 peste 100.000 de români care ar fi trecut frontiera de stat.

Cele mai multe cazuri erau în fostele județe Severin și Caraș, pe malul Dunării, în intenția de a emigra în ţara vecină Iugoslavia. Nu de puține ori cei de acolo îi depistau și îi trimiteau înapoi în țară. Cei mai puțin norocoși erau împușcați de către grăniceri, fie pe loc, fie ulterior, după chinuri groaznice. Asta deși legea de atunci nu prevedea pedeapsa cu moartea pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat, ci doar închisoare între şase luni și trei ani.

„Volumul Brândușei Armanca conține mărturii ale transfugilor care au avut șansa să nu fie arestați sau împușcați la frontieră, obținute în timpul filmărilor la documentarul “Li se spunea frontieriștii”, o listă a împușcaților găsită în arhivele militare, o reconstituire a cimitirelor de pe Clisura Dunării unde erau îngropați ca necunoscuți frontieriștii împușcați de grănicerii români sau sârbi”, scriau la momentul lansării jurnaliștii de la HotNews.

Și „Mișcarea de Rezistență” a cercetat fenomenul, inclusiv cel din Germania, Cehia sau Slovacia. Am reținut din multitudinea lor de texte o realitate familiară celor care au trăit înainte de 1989, care acum pare dată uitării: „Frontieriștii sunt acei oameni despre care în perioada comunistă nu se vorbea decât în șoaptă, cu admirație. Oameni care nu doar au visat că sunt liberi, ci și-au riscat viața pentru libertate, iar unii chiar și-au pierdut-o.

Sute de mii de români au încercat să treacă ilegal granițele României, în căutarea libertății, în perioada comunistă.

Aproximativ 100.000 au reușit să obțină azil în Occident, în intervalul 1969-1989.

Despre poveştile acestor oameni, Frontieriştii, cum li se spune generic, a vorbit Maria Țoghină la ediția de luni a emisiunii Serviciul de noapte (la Radio România – n.n.).

Marina Constantinoiu, invitata ediției, este unul dintre puținii jurnaliști care a documentat acest subiect:

„Fenomenul frontierist s-a manifestat între 1949 şi 1989, dar cu precădere în anii 80, când a devenit unul de masă, indicator clar al problemelor cu care se confrunta societatea în acei ani.

Sunt peste 100.000 de români care în intervalul 1969-1989, deci în 20 de ani, au reuşit să fugă şi să primească azil politic. Alte zeci de mii de români au încercat să treacă graniţele, dar au fost arestaţi, bătuţi, umiliţi în public, judecaţi şi trimişi în închisori de maximă securitate. Doar în 1989 au încercat să treacă ilegal graniţele 50.000 de români! Mulţi dintre cei care au încercat să treacă au fost returnaţi de autorităţile iugoslave sau ungare”, a afirmat Marina Constantinoiu, jurnalistă la „Mișcarea de Rezistanță”.

Iată şi povestea unuia dintre frontieriști: „Am părăsit România şi am emigrat în Lumea Nouă pentru a-mi găsi libertatea. Tot ce am vrut de la viaţă a fost obţinerea unei oaze de libertate şi puţină recunoaştere.

Dar ignoranţa şi prejudecăţile vechiului continent traversaseră şi ele Oceanul Atlantic, cu mult înaintea mea, probabil cu primii pionieri ajunşi în America de Nord. Deci lupta mea nu luase sfârşit odată cu emigrarea, ba chiar din contră, tocmai urma să înceapă.

Toată această strădanie a mea pentru emancipare şi eliberare din chingile ignoranţei umane o vei putea urmări în romanul ce va apărea în curând, Manifestul unui om liber. Dacă vei citi această carte, vei deveni părtaş al unei cunoaşteri ce mi-a înlesnit pasajul de la un imigrant sărac şi umilit la un businessman care continuă să inspire atât prin intermediul activităţilor antreprenoriale, cât şi prin cărţile publicate”.

Aceste cuvinte îi aparțin lui Dan Dănilă, stabilit acum în Calgary, Canada. Acesta și-a scris întreaga poveste într-o carte publicată în limba română (Frontieriştii. Cum am învins regimul comunist cu o barcă de cauciuc și două vâsle).

O altă sursă bogată de documentare este revista „Securitate”, o revistă secretă editată de Securitatea comunistă și care era accesibilă doar celor din sistem, dar care astăzi poate fi studiată la CNSAS. Aici securiștii se lăudau cu dejucarea unor planuri ale frontieriștilor, de cele mai multe ori încheiate cu executarea frontieriștilor.