Impactul Covid-19 asupra presei din România

Situația deja precară a presei din România s-a agravat odată cu instaurarea stării de urgență cauzată de apariția SARS-COV-2 pe teritoriul țării. Prin decretul președintelui Klaus Iohannis s-au adus mari pierderi mass-mediei naționale atât pe plan financiar, cât și pe planul calității și credibilității informațiilor transmise către public.

Închiderea chioșcurilor de ziare a condus la scăderea drastică a vânzărilor, fiind un prim pas în creșterea instabilității economice a mass-media. Vânzările prin curierat nu au fost suficiente pentru a asigura stabilitatea financiară a presei. Presa locală și cea tipărită au fost puternic afectate, mai ales că multe firme și companii, supuse condiționărilor decretului, au renunțat la publicitate, media pierzând principala sursă de venit, primind astfel o nouă lovitură financiară care a impus luarea unor măsuri drastice precum diminuarea salariilor cu până la 30%, șomaj tehnic – apelând la oferta Guvernului de a acoperi 75% din salariul brut pe perioada suspendării contractelor – și redacții mutate acasă. Cu toate că traficul online pe majoritatea site-urilor de știri a crescut, acest lucru nu s-a reflectat și în situația financiară a mass-media din România.

Datele furnizate de managerii media locali relevă faptul că pierderea în această perioadă a fost de 70-80 procente din bugetele de publicitate de la începutul pandemiei, aducându-i în pragul prăbușirii. În aprilie 2020 se consemnau pierderi din publicitate de 36,6% pentru posturile de televiziune, 60,5% pentru posturile radio și 60,3% pentru presa scrisă. Deși Guvernul a oferit în mai 2020 finanțare de 200 milioane lei pentru campania de informare a populației privind măsurile de sănătate și siguranță aplicabile privind protejarea de SARS-COV-2, constituind o mână de ajutor, chipurile, pentru mass-media națională, îngrijorarea a fost că aceste fonduri nu vor fi direcționate către cei care au avut pierderi mari ca urmare a instituirii stării de urgență. Suspiciunile s-au adeverit, astfel că doar 5 procente din finanțare au fost direcționate către media locală.

Munca de acasă, deși aplicabilă în anumite domenii, nu s-a arătat fezabilă în domeniul jurnalistic, care implică muncă de teren pentru informare, fiind afectată calitatea știrilor transmise. Subiectele de interes public au fost tot mai rare, majoritatea prezentând comunicate de presă, politice, controlate, subiectul principal în jurul căruia a orbitat atenția populației fiind SARS-COV-2. Dar și aici libertatea presei și-a pierdut esența, mass-media fiind limitată prin decretul președințial, mai exact prin articolul 54 din Anexa 1 a decretului, care vizează transmiterea de informații false în mass-media și în mediul on-line cu privire la evoluția COVID-19, în această situație impunându-se măsuri de blocare a site-urilor cu ștergerea informațiilor. Timpul de răspuns la solicitările de informare a jurnaliștilor s-a dublat, ajungând până la 60 zile, iar informațiile eliberate presei prin conferințe de presă sau comunicate erau astfel transmise încât jurnaliștii să nu poată adresa întrebări pe subiect.

În România, două site-uri au fost blocate pentru răspândirea de știri false și un post de radio a fost obligat să șteargă articolul de pe site, de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, care, se pare, nu are nici expertiză în domeniul mass-media și nici răspundere juridică. Cu alte cuvinte „sunteți liberi să transmiteți ce vi se impune”, realitatea despre subiectul care ne-a ținut între ziduri în perioada stării de urgență fiind o nebuloasă. Pandemia a costat mass-media din România finanțele, calitatea și credibilitatea, presa ducând acum o luptă pentru supraviețuire pe piața economică națională.