Isterie și apucături staliniste
Această pandemie de Covid-19 va deveni, cu siguranță, obiectul unor cercetări aprofundate, nu numai medicale, ci și economice, sociale, culturale și de altă natură. Ea face obiectul, desigur, și al observațiilor și studiilor actuale, dar și istoricii viitorului apropiat vor avea de lucru.
Până una-alta, să remarcăm faptul că accesul la informații haotice, la ceea ce debitează o mulțime de părerologi, la tot felul de date controversate, creează un cuantum de percepții total eronate despre ceea ce înseamnă această pandemie. Oamenii au devenit de-a dreptul isterici, pentru că luni de zile au fost bombardați de infernul imaginilor repetitive cu celebra izoletă, apoi fluvii de imagini și de informații neverificate au ajuns la noi toți, astfel încât e tot mai greu să fii echilibrat într-o astfel de lume. Un amestec letal de informații medicale cu speculații și chiar elucubrații a schimbat și schimbă în continuare mentalul colectiv. Tot felul de surse de informații pretins medicale aruncă în spațiul public posibile simptome de Covid-19, care ne transformă într-o națiune nevrotică, ceea ce probabil am și devenit.
Persoanele pozitive continuă să fie ostracizate, ceea ce nu contribuie deloc la sănătatea psihică a populației. Un val de reclamații, majoritatea anonime, s-a abătut asupra țării noastre, încă de la începutul pandemiei. Multe dintre ele acreditau ideea că anumite persoane vin din țări afectate și nu stau în izolare (unele, desigur, s-au confirmat, dar foarte mult, nu). Acum, mai nou, oamenii sună alarmați la autorități pe motivul că o persoană tușește în casă! Delațiunile astea anonime și fără niciun fundament pot aruncă țara într-o plină perioadă stalinistă. Adică ce ne dorim? O poliție epidemiologică care ar trebui să năvălească în case și să aresteze oamenii răciți sau bolnavi de alte afecțiuni? Commando-uri sanitare, după modelul Waffen SS? Și așa au existat acuze de dictatură medicală în România, aberante, evident.
Cred că trebuie să ne răcorim puțin și să judecăm echilibrat. Nu toți oamenii răciți sau afectați de rinovirusuri sunt infectați cu noul coronavirus. Situația nu e ca în filmele apocaliptice cu zombi sau cu virusuri care ucid în secunde.
Pe de altă parte, simptome ușoare pot indica o infecție cu Sars Cov 2. Iar asimptomatismul este unul dintre atributele periculoase ale virusului, de aceea trebuie să respectăm cu strictețe recomandările autorităților. Dar dacă respecți aceste reguli nu înseamnă că trebuie să fii îngrozit și să reacționezi haotic. De aceea, e importantă înțelegerea cât mai exactă a fenomenului, în ce măsură ne putem sau nu infecta, ce consecințe ar avea asupra noastră, personal, o posibilă contractare a noului coronavirus. Toate acestea trebuie tratate cu luciditate, fără isterie și fără să stigmatizăm pe cei din jurul nostru care au fost, poate, mai puțin norocoși si s-au ales cu această infecție. Ori au respectat mai puțin regulile. Dar, dacă tot s-a întâmplat, trebuie să avem grijă, ca societate, de ei. Mai ales că putem fi oricând în locul lor.
