Jocuri în geografia Ukrainei

Ok, mi-am încasat caracterizările de putinist, cu vîrf și îndesat, pînă acum. Cine mă citește, știe că eu nu contest liberalismul, libertatea, democrația, ci ticăloșia și ticăloșii care se ascund în spatele acestor idealuri. Care astăzi nu mai înseamnă nimic, sînt doar vorbe golite de conținut. Așa că nu voi scrie despre rotativa de la aniversarea lui KWI, ci tot despre Ukraina. Pentru că în Ukraina nu este doar despre Ukraina, ci despre o întreagă filosofie de viață în viitorul deceniu. Despre rotativă, mi-ar fi plăcut să-l aud explicînd pe unul dintre tipii excepționali care au gestionat, la un moment dat, destinele acestui colț de țară. Ilie Mustăcilă. Prietenii știu de ce!

Așadar, actualul război din Ukraina are o bază de comparație destul de evidentă și ușor de găsit: războiul, purtat tot aici, între anii 1917-1921. Comparațiile cu Primul sau Al Doilea Război Mondial nu stau în picioare din cauza contextului geo-politic și social, în schimb pot fi făcute paralele utile cu războiul din 1917-1921, care are mai multe denumiri în funcție de cine îl descrie, ca în eterna dilemă a cîinelui. Noi îi vom spune „Războiul de Independență al Ukrainei”.

Foarte pe scurt și pe înțelesul tuturor, inclusiv al propagandiștilor, actorul principal al acestui război a fost Uniunea Sovietică în calitate de moștenitoare a Imperiului Rus, obiectivul său fiind instituirea controlului asupra fostelor gubernii țariste Harkov, Ekaterinoslav, Taurida, Herson, Podolsk, Kiev, Cernihov, Jitomir ocupate în 1917 de armatele germane și austro-ungare după pacea de la Brest-Litovsk. Obiectivele germane și austro-ungare din regiune erau crearea unei zone tampon cu Uniunea Sovietică, însă înfrîngerile de pe frontul de vest și revoltele sociale din Germania și Austro-Ungaria au scos aceste puteri din joc. Acest cordon sanitar îl regăsim în teoria puterilor continentale care au nevoie de un spațiu vital de revărsare menit să împiedice contactul direct și confruntarea inevitabilă. Cum fundamentele politice se modifică rapid sub picioarele noastre, harta, chiar dacă nu este determinantă, poate reprezenta un punct de plecare pentru înțelegerea unei logici istorice a ceea ce ar putea urma.

Ideea „cordonului sanitar” în Europa de Est a fost preluată de Franța, care a intervenit militar în Ukraina de azi la sfîrșitul Primului Război Mondial în ideea creării unei forțe care să răstoarne regimul bolșevic de la Moscova.

Din partea Ukrainei au existat mai multe inițiative statale în această perioadă, susținute inițial de Germania, apoi de Franța, nuclee naționaliste care au revendicat sub diferite denumiri puterea de la Kiev.

Succesul Uniunii Sovietice în acest război s-a bazat pe capacitatea de a trimite permanent trupe în zonă, găsirea de colaboratori printre ukraineni și crearea de nuclee statale pro-sovietice. Inițiativele statale ukrainene au cedat în momentul în care nu au mai beneficiat de sprijin occidental și cînd populația locală nu a mai putut susține efortul de război în urma distrugerilor masive provocate de lupte și au acceptat într-o formă sau alta instalarea controlului sovietic. Unii dintre continuatorii naționaliștilor ukraineni din acest război au devenit colaboratori ai Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial, de aici problemele de revendicare istorică din Ukraina cu reverberații pînă în actualul război!

Extinderea NATO spre est, ca o provocare permanentă a Rusiei, are de-a face cu controlul resurselor, deci al geografiei. Prin urmare, putem să ne lăsăm aburiți de tendințele globalizării, de cosmopolitism și transcendență, dar marile politici și procese globale sînt determinate de raționamentele pragmatice ale geografiei: teritoriu, resurse, munți și ape, în jurul cărora se construiește imaginarul politic, economic și cultural al unei națiuni! Afirmația că tehnologia a anulat geografia merită denumirea de eroare plauzibilă, cum ne avertizează Colin S. Gray, și tot el spunînd un adevăr ignorat: oricine crede cu adevărat că geografia a fost în mod esențial minimalizată este cu desăvîrșire ignorant și nu înțelege știința strămutării unui număr semnificativ de oameni și resurse de pe un continent pe altul. Paradoxul globalizării este că, apropiind spațiile, a accentuat și mai mult forța determinismului geografic. Doar că națiunile îl promovează pornind de la propriile resurse și cutume, de multe ori estompate de procese globale, transnaționale. Germania vede soluționată veșnica sa problemă a „spațului vital” într-o dimensiune de extindere și unitate a spațiului european, oferind beneficii și avantaje tuturor partenerilor participanți. Rusia procedează la refacerea „lumii ruse” în sens geografic, prin anexarea teritoriilor considerate istoric parte integrantă a spațiului său de securitate și supraviețuire.

În acest areal de discuții, condițiile de victorie în Ukraina în războiul din prezent rămîn de principiu aceleași pentru Rusia de azi, precum pentru URSS-ul de ieri:

1. Scăderea capacității combative a armatei ukrainene prin reducerea ajutoarelor militare occidentale. Există și varianta războiului de resurse: cît poate arunca în luptă Rusia, față de cît pot arunca în luptă țările occidentale în termeni de echipamente militare și muniții.

2. Crearea pe teritoriul Ukrainei a unor entități statale controlate și protejate de Moscova, care să se dovedească funcționale. Aici vorbim de așa-numitele republici separatiste, suverane, autonome, populare etc.

3. Spargerea unității politice și a controlului guvernamental/administrativ de la Kiev. Nu este obligatoriu să apară în clasa politică ukraineană o forță favorabilă Rusiei, este suficientă apariția unei forțe de opoziție care să intre în conflict cu actuala putere.

Îndeplinirea celor trei condiții de mai sus – fie și parțial – ar permite Rusiei atingerea obiectivelor politice pentru care a declanșat războiul și aducerea Kievului la masa de negocieri.  

Unde se va opri Rusia în înaintarea terestră? Primul obiectiv asumat de Moscova se referă la „eliberarea” regiunilor administrative Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson și atingerea granițelor administrative ale acestor regiuni. Țărmul ukrainean al Mării Azov a fost ocupat în totalitate de trupele ruse.

Pînă în acest moment, armata ukraineană și-a păstrat capacitatea combativă și unitatea de comandă, primind sprijin militar semnificativ de la țările occidentale, iar o contraofensivă este în curs.

Este greu de spus cîtă vreme se va mai păstra acest echilibru de forțe în războiul din Ukraina și în ce direcție este posibil să se modifice. Evoluția ideală pentru Kiev ar fi scoaterea trupelor ruse dincolo de granițele recunoscute internațional ale Ukrainei (eventual aducînd Crimeea sub controlul Kievului). Deocamdată, contraofensiva s-a lovit de liniile defensive ale Rusiei.

Rămîne de văzut ce va face guvernul de la Kiev în această ipoteză: va beneficia de sprijin occidental pentru o nouă ofensivă sau se va așeza la masa negocierilor? Depinde de voința marilor puteri care fac jocurile în geografia Ukrainei!