KWI e o zînă?

În urmă cu mai bine de 10 ani dădeam mîna cu președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, la Chișinău, cu ocazia unui summit al CSI, chiar în fața casei președintelui Snegur și sub balconul președintelui Petru Lucinski. Contrar așteptărilor, Lukașenko era înalt, cam de talia lui Marian Lupu. Nici nu mă gîndeam, atunci, că Belarusul impozantului Lukașenko va fi noua cortină de fier între Vest și Est.

Politicienii și analiștii de la Chișinău au perpetuat, în decursul timpului, un mod de a privi politica din vecinătatea apropiată, în spatele dictonului: Moldova e o țară mică și este obligată să facă o politică externă mare! Raportîndu-ne la Republica Moldova, din păcate, România este o țară mare care promovează o politică externă mică! Cel puțin așa se vede din capătul acesta de țară, din care nici politica internă nu prea ajută proiecția externă a politicii românești, de parcă România ar fi o țară cu toate autorizațiile expirate!

Accidental, aflăm că s-ar putea să greșim! Cel puțin în ceea ce privește implicarea în Flancul Estic al NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră. Dacă majoritatea informațiilor și analizelor autohtone, sau promovate autohton, se concentrează în jurul Mării Negre – lac rusesc – și Ukrainei fierbinți, Polonia pare extrem de interesată de Belarusul vecin direct, spațiu de potențială proiectare a forței rusești spre Marea Baltică și sprijin pentru pivotul Kaliningrad. Evident, aceste interese, chiar dacă mai puțin enunțate public, sînt discutate de liderii țărilor NATO de pe Flancul Estic.

Despre gafa recunoașterii sprijinirii opoziției belaruse împotriva statului de drept, cu 100.000 de euro, în 27 aprilie a.c., am scris săptămîna trecută. Iată că Summit-ul B9 de la București readuce în discuție țara în care președinte oficial este, deocamdată, Lukașenko.

Ţările NATO trebuie să fie pregătite să apere Belarus, „în cazul în care va fi nevoie de apărarea acestei independenţe”, a afirmat, luni, preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, în cadrul unei conferinţe de presă comune, la Bucureşti, cu preşedintele Klaus Iohannis, scrie Agerpres. „Este problema din Belarus, care îi atinge şi pe cetăţenii belaruşi care sînt de origini poloneze. Avem cazuri de arestări acolo ale liderilor minorităţii poloneze. Situaţia este foarte dificilă, dar avem nesiguranţa în ceea ce priveşte viitorul Belarus, cît şi al celor care locuiesc în această ţară. Ne-am dori foarte mult ca această ţară să meargă către democraţie, ne-am dori foarte mult ca această ţară să devină o ţară pe deplin suverană, ne-am dori ca aceste ambiţii şi aspiraţii ale poporului Belarusului şi ale tuturor cetăţenilor şi locuitorilor săi să se realizeze”, a spus şeful statului polonez, potrivit traducerii oficiale.

„Trebuie să fim foarte atenţi, să observăm pe de o parte situaţia, dar, pe de altă parte, să fim şi pregătiţi să reacţionăm la orice pericole care ar putea veni din acea direcţie şi să fim pregătiţi să apărăm Belarus, în cazul în care va fi nevoie de apărarea acestei independenţe”, a adăugat el.

Klaus Iohannis a găzduit luni, alături de omologul său polonez, Andrzej Duda, Summitul Formatului Bucureşti (B9). O intervenţie online a avut la acest summit şi preşedintele SUA, Joe Biden.

Declarația, dincolo de a lămuri cîteva probleme, ridică unele semne de întrebare: de cine trebuie NATO să apere Belarus? De Rusia? De sine, adică de regimul Lukașenko? A cerut-o cineva, din interior, din exterior sau din cadrul Alianței? Interesantă și invocarea cetățenilor polonezi din Belarus… Pe Iohannis nu l-am auzit să apere vlahii din Valea Timocului, sau cetățenii români din Republica Moldova!

Interesante mi se par aceste declarații și în contextul în care, în aceeași perioadă, fostul șef al SIE, generalul Ioan Talpeș, a avut o ieșire televizată, împănată cu destăinuiri și mesaje-cheie. Pentru că, să ne înțelegem, nici un șef de serviciu secret nu iese pe micul ecran să spună povești, ci să transmită mesaje. Din ultima parte a interviului de trei ore, am reținut punerea în discuție a frontierelor actuale și transformări majore în Europa pînă în 2024! Adică în următorii trei ani!

Dacă întrezărim cîteva elemente ale viitorului, pe flancul estic, din no-paper-urile discutate, în diferite formate, la Bruxelles, sau aiurea pe bătrînul continent, nu știm nimic, pentru că România nu există la aceste discuții!

Ați crezut cumva că KWI e o zînă? Nu e! Îți trebuie „instalație” ca să fii o zînă!