La Anina au fost comemoraţi 100 de ani de la cea mai mare catastrofă minieră

Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la catastrofa minieră din 1920, în ziua Moșilor de vară, la monumentele cimitirelor din Sigismund și Celnic, din Anina a avut loc ieri, o slujbă comună de pomenire a celor 217 mineri, morți în accidentul minier de la acea vreme.

La momentul acela, tragicul eveniment a constituit cea mai mare catastrofă minieră de până atunci, care a avut loc în Europa. Slujba a fost săvârșită de un sobor de preoți format din: părintele protopop Gheorghe Șuveți, părintele Horia Mailat și părintele Muntean Alin, parohii parohiilor ortodoxe din localitate, cât și părintele romano-catolic din Anina, Martin Jäger.

La apelul organizatorului, primarul orașului Anina, Gheorghe Românu, au raspuns invitației și au participat activ: Erwin Josef Ţigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Conf. univ. dr. ing. Cristian Chioncel – Prorectorul Universităţii Eftimie Murgu din Reşiţ şi Vice-Preşedintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Cornel Boboescu – Director al Liceului „Mathias Hammer” Anina, Alexander Hirschvogel – Director Adjunct al Liceului „Mathias Hammer” Anina, consilieri locali ai orașului Anina, Formația de Pompieri Voluntari Steierdorf, foști minieri ai exploatărilor din Anina.

Tot în această zi a fost sfințită și noua capelă mortuară, ridicată în cimitirul din Sigismund. La eveniment au mai participat și Formația de Pompieri Voluntari ai orașului Anina, condusă de domnul Cristian-Liviu Mosoroceanu alături de Fanfara localității, care a intonat Imnul Național, Imnul minerilor, cât și alte cântări specifice momentului comemorativ.
La sfârșitul evenimentului, într-un cadru solemn, a avut loc depunere de coroane la monumentele celor două cimitire

Catastrofa din subteranul de la Anina, istoric
onform datelor lui Cristian Mosoroceanu, catastrofa din subteranul de la Anina a fost unica din Europa ce a fost provocată de explozia unui depozit de explozivi din subteran. În acel moment, în depozitul subteran erau 3.234 kg de exploziv, 940 kg fiind depozitat, în prima cameră, în cea de-a doua fiind 2.294 kg. În seara zilei de 7 iunie 1920, puţin înaintea orei 22.00, pe când muncitorii din schimbul II aşteptau la orizonturile inferioare să fie scoşi la suprafaţă, iar următorul schimb începuse să intre în mină, explozivul din prima camera a explodat.

La intervale scurte, s-au produs patru explozii succesive, ce au produs o cantitate mare de gaze extrem de toxice. Aerajul a distribuit gazele la orizonturile inferioare, adică tocmai acolo unde aşteptau minerii ieşirea din schimb. Minerii s-au prăbuşit, aproape instantaneu, în locurile în care tocmai se aflau. La gura puţului, trupurile victimelor surprinse erau căzute unul lângă altul, ca secerate. Au fost scoase, pe rând 170 de morţi şi 52 de răniţi, din care 10 aveau leziuni grave la plămâni şi 42 leziuni mai uşoare.

În primele zile de după catastrofă au mai decedat 12 dintre rîniţi. Mai târziu, au decedat şi alţii de pe urma leziunilor la plămâni. În urma catastrofei, au rămas 155 de văduve şi 278 de copii orfani. Numărul final al supravieţuitorilor este incert şi variază între 5 şi 8 persoane. Comisia de ancheta a scos în evidenţă că: „Totuşi, dacă din motivele arătate mai sus nu putem face direct răspunzători pe nimeni pentru acest teribil accident, nu putem să nu constatăm o oarecare usurinţă în modul de a proceda al tuturora”.

Dupa patru ani, în luna mai a anului 1924, la Tribunalul din Lugoj a ajuns pe rol procesul catastrofei de la Anina. Pe banca acuzaţilor se aflau şeful Capitanatului Minier de la Oraviţa, GEZA NYIRÖ, directorul minelor de la Anina, ing. ANTON HENDRICH, şi şeful de exploatare de la minele din Anina, ing. CALMANN BIBER. În timp ce preşedintele tribunalului citea actul de acuzare, capitanul de mina GEZA NYIRÖ suferă un atac de cord şi moare pe loc.