La mulţi ani, România!

Ziua Naţională ne oferă, ca în fiecare an, prilejul de a ne simţi cu toţii români. Ne revendicăm din cei doi bravi bărbaţi, Decebal şi Traian, facem caz de Tricolor, strigăm din toţi rărunchii că sîntem aici de 2000 de ani şi nimeni, niciodată, nu ne-a alungat de pe pămînturile noastre. Femeile profită de prilejul de a îmbrăca iile nepurtate de anul trecut, de la 1 Decembrie, iar bărbaţii cinstesc cum se cuvine, cu un pahar de vin fiert, cîntînd din toţi bojocii „Noi sîntem români, noi sîntem români, noi sîntem pe veci aici stăpîni”!

Din păcate, Ziua Naţională ţine, cel mult, o zi! După care uităm de patriotismul şi apartenenţa noastră la valorile unui spaţiu despre care vorbesc, în special, militarii, istoricii şi propagandiştii… Cît de fals sună versul „noi sîntem pe veci aici stăpîni”! Cît de lipsit de adevăr şi substanţă… 103 ani s-au scurs rapid, la scara istoriei, iar România Dodoloaţă, aşa cum au proiectat-o înaintaşii noştri, nu mai e chiar aşa dodoloaţă. Geografic, politic şi geopolitic vorbind, Moldova de peste Prut a stat 200 de ani sub ruşi, iar statalismul moldovenilor simpli şi al conducătorilor de la Chişinău este mai puternic decît orice vis unionist. Teritoriile aflate acum în componenţa Ukrainei, de grija căreia „ardem” ca lampa pe gaz, nici nu sînt luate în discuţie atunci cînd în cancelariile învecinate se vorbeşte de abuzuri ale Kievului asupra populaţiilor minoritare. În Voivodina noastră, numărul românilor bănăţeni este tot mai mic, vlahii se vor vlahi, iar moderniştii se declară iugoslavi. Sigur, pînă mai ieri… La bulgari, situaţia e similară! Doar în Ungaria minoritatea românească pare să-şi fi găsit locul în interiorul mîndrului naţionalism maghiar!

Sigur, nu e vina lor! A românilor de peste fruntariile actuale ale României. În ultimii 20 de ani, România NU a fost nici o clipă un model de stabilitate, coerenţă şi viziune pentru viitor. Hăhăiturile lui Băsescu s-au rezumat la băşcălia unionistă, Iohannis e total absent şi dezinteresat de aceste subiecte, iar instituţiile statului, guvernul şi secretariatele de specialitate au mimat relaţia cu românii de peste graniţe. Proiecte mici şi puţine, fonduri şi mai puţine, aroganţă maximă atunci cînd ne referim la funcţionarii din sistem. NImic care să te facă să-ţi doreşti să te întorci la Patria Mamă! Dezinteresul, sfidarea şi aroganţa autorităţilor se văd, cel mai bine, şi atunci cînd vine vorba de cinstirea Eroilor Neamului, care s-au jertfit, la propriu, pentru acestă ţară, pentru dreptul de a învăţa, citi şi vorbi româneşte. Monumente şi cimitire părăsite, veterani de război, aproximativ 2000, aproape uitaţi. Ne e ruşine de ei şi sacrificiul lor! Luăm în băşcălie gesturile şi suferinţele lor. Nu ne interesează cînd şi de ce au făcut-o! Dar asta nu de ieri, de azi. Dintotdeauna! Amintiţi-vă ultima fotografie cu Crăişorul Munţilor. Cu Avram Iancu. Cerşetorul acela cu fluier, care a murit părăsit şi uitat de toţi aceia care, cu puţini ani înainte de momentul acelei imagini, cîntau „Iancule Mare, Iancule Tare…”. Cîtă ticăloşie! Cîtă laşitate! Cîtă trădare!

De trădare ar trebui să ne amintim la fiecare 1 Decembrie! Trădarea pe care o avem în sîngele nostru roşu aflat pe Steag.Trădarea care a fost sport naţional în decursul istoriei. Trădarea care ne-a ţinut uniţi şi ne-a oferit bucuria reuşitei personale. Trădarea pe care o regăsim în istorie, de la Decebal, Mihai Viteazul sau Tudor Vladimirescu, pînă la politicienii interbelici şi cei de astăzi. Trădarea care, în ultimii ani, ne-a ras de pe harta economică a Europei şi ne-a aruncat în stradă, lîngă tomberoanele de gunoi. Trădarea care transformă astăzi, pe neştiute, Ţara în groapa de gunoi ce otrăveşte aerul, apa, solul şi viaţa generaţiilor viitoare. „Noi sîntem aici, pe veci stăpîni”! Stăpîni peste ce vom fi în 10 ani? Stăpîni peste o masă amorfă de deşeuri toxice, peste un sistem sanitar distrus, peste un sistem de educaţie în colaps? Dar mîndri şi fuduli, nevoie mare!

Un studiu dat publicităţii zilele trecute în Europa confirmă faptul că sîntem un popor de snobi şi parveniţi. Conform Eurobarometrului, 69% dintre mioritici au răspuns pozitiv la întrebarea „Este important pentru dumneavoastră să deţineţi lucruri scumpe care să arate cît de bogat sînteţi?” Adică sîntem pe primul loc în UE la acest capitol! Sîntem snobii şi parveniţii Europei, care-şi etalează parfumurile scumpe în BMW-urile de cocălari. Sîntem mincinoşii fără scrupule care ţinem cu dinţii de funcţii şi demnităţi care nu ne aparţin. Furăm, minţim, înşelăm numai ca să ne fie nouă bine. Nouă, personal! Ne plac revoluţiile, dar comod, la televizor. Ne aruncăm în luptă, dar nu vrem să mîncăm colţ de pîine, ci numai cozonac. Vrem schimbare, dar să nu se modifice nimic din statutul nostru!

1 Decembrie este despre Trădare! Şi despre trădători! Nu putem să urăm La mulţi ani, României fără să-i numim pe cei care nu au precupeţit nici un efort, ceas de ceas, pas cu pas, pentru a ne aduce în genunchi, în veşnica deznădejde şi lehamite mioritică. 1 Decembrie este şi despre schimbarea atitudinii şi pedepsirea trădătorilor. La mulţi ani, România!