Lumea post-adevăr

Criza presei riscă să ducă la o informație fabricată în redacție, în fața calculatoarelor, a ecranelor agențiilor de ştiri, a rețelelor de socializare, fără a mai ieși pe străzi, fără a mai întîlni persoane pentru a căuta povești sau a verifica la fața locului anumite situații, atrage atenția Papa Francisc în mesajul transmis pentru cea de-a 55-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, care va fi marcată anul acesta pe data de 16 mai.

Tema, în această perioadă plină de restricții anti-COVID, este „#VinoȘiVezi!”. Potrivit Suveranului Pontif, jurnalismul implică exact capacitatea de a merge acolo unde nu merge nimeni, și a mulțumit numeroșilor profesioniști, redactori și cameramani, care, înfruntînd riscuri, se deplasează în diferite locuri din lume, de unde denunţă abuzuri și nedreptăți împotriva celor săraci, transmit despre minoritățile persecutate, sau de la alte războaie, care altfel ar fi fost trecute cu vederea.

Papa Francisc a lăudat rolul jurnaliştilor în consolidarea societăţii şi a democraţiei în era digitală, însă a cerut imperios reporterilor să meargă mai des pe teren, pentru a înţelege realitatea vieţii oamenilor. Suveranul Pontif a adăugat că lumea este îndatorată jurnaliştilor, cameramanilor, fotografilor şi altora, care, de multe ori, îşi riscă viaţa pentru a găsi adevărul, transmite și BBC SERVICIUL MONDIAL pe 23 ianuarie.

Dacă Papa s-a văzut obligat să transmit un astfel de mesaj, înseamnă că situația jurnalismului, la nivel global, este tragică! O deprofesionalizare profundă și sistematică se observă nu doar în cazul României! Jurnalismul s-a decuplat de la realitate, construind realități paralele. Acest lucru este remarcat de profesioniștii breslei de mai mulți ani.

Am mai scris că, potrivit raportului „Analiza alegerilor americane: media, alegători și campanie”, editat de Darren Lilleker, Daniel Jackson, Einar Thorsen și Anastasia Veneti și publicat în 2017, la scurt timp după alegeri, obiectivitatea media a fost doar o amintire frumoasă! Jim Rutenberg își punea întrebarea cum ar putea un jurnalist care îl consideră pe Trump un demagog rasist și cu tendințe naționaliste să relateze despre el respectînd normele obiectivității. Concluzia raportului este că jurnaliștii nu au reușit să facă acest lucru. Cei mai mulți jurnaliști care lucrează pentru organizații media naționale pur și simplu au pierdut contactul cu oamenii reali, scria, încă din 2016, comentatorul Fox, Howard Kurtz, referindu-se la jurnaliștii americani.

Media și-a dovedit inabilitatea de a face față provocărilor din ultimii ani, în cadrul paradigmelor de obiectivitate jurnalistică, echilibru și corectitudine. Aceste norme sacrosancte au fost înlocuite de corectitudinea politică!
Corectitudinea politică este limbajul ce reprezintă preșul sub care trebuie acoperită mizeria realității!

Lumea post-adevăr, despre care am vorbit în emisiunea lui Daniel Botgros, s-a creat în redacții, de jurnaliști și comentatori care au pierdut contactul cu realitatea, cu oamenii obișnuiți, cu problemele lor reale. Astăzi, din motive discutabile, reporterii obișnuiți refuză să meargă pe teren invocînd pandemia și riscul infectării. Cu siguranță, aceștia habar nu au de butada: dacă dintr-o clădire în flăcări vezi fugind 100 de oameni și intrînd trei, poți fi sigur că aceștia din urmă sînt jurnaliști!

În octombrie 2006, la Bayeux, în nordul Franţei, Organizaţia Reporteri fără Frontiere a inaugurat primul Memorial al Jurnaliştilor din Europa, odată cu ediţia a 13-a a premiilor Bayeux-Calvados, pentru corespondenţii de război. Reporteri fără Frontiere au ales Bayeux, pentru că a fost primul oraş eliberat de sub dominaţia naziştilor, în iunie 1944. Memorialul Jurnaliştilor constă într-o zonă de promenadă, presărată cu pietre albe, pe care sînt scrise numele reporterilor, fotografilor, jurnaliştilor de radio şi televiziune, responsabililor de presă din lumea întreagă care au murit exercitîndu-şi libertatea de exprimare!

Printr-o macabră coincidenţă, inaugurarea memorialului închinat jurnaliştilor căzuţi la datorie din 1944 încoace a coincis cu asasinarea ziaristei Anna Politkowskaja, în Rusia, cunoscută pentru reportajele cutremurătoare din timpul războiului din Cecenia şi pentru opoziţia deschisă faţă de regimul lui Vladimir Putin. „Riscul este o componentă a meseriei noastre”, afirma Anna Politkowskaja, cu puţin timp înainte să moară.

În România, jurnalismul nu numai că nu este preţuit astfel, dar este scuipat şi schimonosit de interese politice meschine şi represive, transpartinice, care au transformat libertatea de exprimare într-un instrument de reglare a propriilor conturi. Actuala legislație a muncii nu oferă protecție reală angajaților din presă, societățile private sînt sufocate de o impozitare excesivă și depind, în mare parte, de interesele baronilor locali, iar instituțiile publice de media se află în continuare sub control politic, unii manageri se comportă ca adevăraţi feudali, iar sindicatele se comportă, uneori, ca adevărate grupări de crimă organizată.

Soluția pentru salvarea presei este la îndemîna cetățeanului plătitor de taxe și impozite, care trebuie să conștientizeze că jurnalismul este un bun public și că presa independentă se află la temelia democrației. Federația Internațională a Jurnaliștilor consideră că „cetăţenii trebuie să se implice şi să întrebe Guvernul ce face cu banii noştri, în ce condiţii cheltuie bani pentru instituţiile mass-media publice. Pentru că trebuie procedat în aşa fel încît mass-media să nu fie controlată de către guvernanți şi să nu fie manipulată de către politicieni. Jurnalismul şi mass-media trebuie să fie un bun public, precum sănătatea. Este dreptul publicului de a fi informat.”

Jurnalismul a devenit azi mai primejdios ca niciodată. Dar pericolele vin ȘI din interior!