Mai, lună plină de sărbători importante
Am intrat în luna mai cam pîş-pîş, adică fără festivismul de altă dată, fără “mini-vacanţa de 1 mai”, fără alte subtilităţi propagandistice de rit nou, că pe alea de rit vechi le-am îngropat demult. 1 Mai muncitoresc, sărbătoarea muncitorilor de la Chicago, a făcut înconjurul lumii. A fost primul Halloween importat pe toată planeta, deşi generaţiei mai tinere şi progresiştilor le place să asocieze ziua de 1 mai cu comunismul. Anul acesta, 1 Mai picînd duminică, întregul eşafodaj al parangheliilor a picat! A fost o duminică cu mici şi bere: 7 lei micu şi 9 lei halba de bere! Fără şezlonguri la mare, fără fiţe în cluburi, dar şi fără sirena lui Roaită!
Pe 2 Mai, adică luni, a fost Ziua Tineretului. Şi asta este etichetată drept sărbătoare comunistă, deşi cunosc cîteva asociaţii ortodoxe care au marcat aşa cum se cuvine tinereţea, energia, creativitatea tinerei generaţii, nonconformiştilor gînditori, ascunşi în spatele joistick-urilor şi al telefoanelor mobile. Această generaţie sau va schimba lumea din temelii, sau nu va mai exista deloc!
Marţi, trei ceasuri rele, 3 Mai, a fost şi ziua libertăţii presei. Care libertate? Care presă? Din păcate, astăzi, jurnaliştii sînt atît de liberi cît acceptă ei să fie! A fost proclamată de către Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinței Generale a UNESCO în 1991. În România, ziua este marcată din anul 2000, la iniţiativa Agenției de Monitorizare a Presei în colaborare cu Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare și Centrul pentru Jurnalism Independent. Presa din România înregistrează un declin. Ţara noastră este acum la categoria celor cu o „situaţie problematică”. Ne-a depăşit până şi Moldova. Ţara noastră a ajuns pe locul 56, după ce doi ani la rînd (2020 şi 2021) s-a situat pe locul 48. În consecinţă, am ieşit din categoria ţărilor cu o „situaţie satisfăcătoare” a presei şi am intrat în rîndul celor cu o „situaţie problematică”.
România se poate lăuda cu un peisaj mediatic divers, relativ pluralist, care produce investigații puternice de interes public. Presiunea proprietarilor, lipsa de transparență în finanțare sau dificultățile de piața media, sînt totuși, o piedică pentru credibilitatea informațiilor. Peisajul media din România oglindește tendințele globale: numărul presei scrise este în scădere, în timp ce mass-media online și canalele de radio și televiziune sînt în plină expansiune. Alegerile editoriale sînt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformînd presa într-un instrument de propagandă. În România, mass-media este lipsită de independență și suferă ingerințe, mai ales la nominalizarea șefilor de radio și televiziune publice, precum și ai Consiliului Național al Audiovizualului. Discursul politic agresiv împotriva jurnaliştilor a fost reînviat!
Aş putea scrie multe în dreptul datei de 3 mai, mă opresc aici, însă! E mai bine! Nu mi-e frică. Nici măcar de piarişti, trompetişti sau alţi gurişti care-şi exersează de ani de zile talentele reportericeşti!
Pe 4 mai este Ziua Internaţională a Pompierilor. Aici, dincolo de legăturile “de sînge” cu această armă, spun cu mîna pe inimă că pompierii sînt acei salvatori pe care toată lumea îi solicită şi toată lumea îi înjură. Varianta România! Asta şi pentru că dr. Arafat a demonstrat că se poate să creezi structuri profesioniste de intervenţie la dezastre, cu dotări corespunzătoare şi personal instruit, capabil să-şi facă treaba în urgenţă. Poate tocmai de aceea, de la Băsescu încoace şi terminînd cu Rafila, toţi vor să desprindă serviciul de urgenţă de Pompieri, să-l privatizeze pe ici, pe colo, marea afacere din domeniu căreia I s-a opus vehement Arafat!
5 mai e o zi dragă mie şi nu numai. Este ziua de naştere a RADIO TIMIŞOARA, radioul-simbol al Revoluţiei române şi al Banatului. Ani de zile vocile radioului de pe Pestalozzi s-au auzit pe 630 Khz în fiecare casă bănăţeană. La mulţi ani, dragi colegi, şi felicitări pentru încăpăţînarea de a duce mai departe tradiţiile şi obiceiurile unui Banat altfel decît restul spaţiilor locuite de români!
Pe 5, 6 şi 7 mai, habar nu am ce s-a stabilit să aniversăm! Însă sărbătoarea de 8 mai trece peste negura istoriei. Astăzi, nu-şi mai aduce aminte nimeni de ea. Nici măcar vechii propagandişti! 8 mai 1921 este ziua de naştere a Partidului Comunist Român, matca din care-şi trag seva PSD, PNL, UDMR şi alte .re-uri apărute în spaţiul public românesc. TOŢI liderii de partid şi de stat din România post… au avut legături cu partidul comunist. Doar USR-ii se delimitează de tot şi de toate şi visează la vremurile #rezist!
Toată planeta aşteaptă cu înfrigurare ziua de 9 mai, Ziua Victoriei împotriva fascismului, o zi sacrosanctă pentru care ruşii au o fervoare religioasă. De aceea, este de aşteptat ca Vladimir Putin să spună ceva pe 9 mai, legat de războiul din Ukraina. Poate, şi-ar fi dorit să proclame o victorie categorică, sau poate anunţă o nouă ofensivă. Dumnezeu ştie! Şi Antena 3!
10 mai, Ziua Regelui. Am scris anii trecuţi despre Monarhia ca simbol al unei Românii cu perspective. E clar că nu avea viitor într-o ţară de slugi! Monarhia presupune demnitate individuală şi naţională. Unde demnitate? La lotri? La ciocoi? La curve? La peşti? La pupători profesionişti de cururi? La ticăloşi şi trădători? Deci, monarhia nu e de nasul nostru! Nici nu a fost!
Luna mai, o lună extrem de încărcată în aniversări şi sărbători importante. Eu aş propune să sărbătorim şi Revoluţia din Decembrie tot în luna mai! Ar fi, poate mai multă veselie şi mai multă aducere aminte. “Libertate te iubim, ori învingem, ori murim”! Decembrie 1989, luna în care ne-am născut. Naivi şi goi ca în prima zi a facerii! Şarpele ne va muşca mai tîrziu. În luna mai!
