Mandarine pietrificate
De ceva timp, în supermarket-ul din care îmi fac cumpăraturile, au apărut, atenţionări de genul să nu consumam coaja fructului. Fie că e vorba de mere, pere, portocale, banane, prune, kiwi sau gutui, aceeaşi atenţionare. La început am crezut că e o glumă nesărată: cine e prostul să mănânce portocalele, mandarinele, bananele cu coajă cu tot? Nici copiii nu ar face-o, darămite persoanele adulte. Dar, uitându-mă mai atent aflu ce este cu acea atenţionare haioasă. Pentru că, este posibil ca acel fruct să fie tratat cu cine ştie ce substanţe chimice, iar de aici, consecinţele.
Cu certitudine, acele fructe sunt tratate cu tot felul de otrăvuri. Altfel nu se explică cum de mi se lipesc degetele de fructele pe care le cumpăr de acolo ori cum de strălucesc, vorbesc de mere, mai ceva decât cele din povestea cu Albă ca Zăpada. Sunt atât de lucioase, încât îmi aranjez mustaţa în ele, ca într-o oglindă. E şi normal să fie aşa căci, aduse de la dracu-n praznic, fructele astea trebuie să reziste până când sunt consumate, ceea ce înseamnă poate chiar un an. Grav este că unele dintre ele nici nu pot fi mâncate şi că rişti să dai într-o hepatită de care nu te mai vindeci niciodată.
Pe la începutul lunii februarie, dacă nu cumva mai de mult, am cumpărat de la acest supermarket nişte mandarine. A fost chinul de pe faţa pământului ca să le curăţ de coajă. Până la urmă am renunţat la ele şi le-am lăsat într-un coş. Cu timpul, s-au stricat şi le-am aruncat. Dar a mai rămas una care nu s-a stricat, ci s-a…pietrificat!!! Alt termen nu am la îndemână. Este atât de tare, încât pot să scap capul cuiva cu ea. Am dat cu ea de podea, şi nimic. Am lovit-o de colţul mese, fără niciun rezultat. Doar cu ciocanul nu am lovit-o. Pentru că nu am mai întâlnit aşa ceva până acum, am aşezat-lângă televizor, ca să-mi amintească de bibelourile de pe vremuri. Sunt curios să văd dacă se va păstra la fel de bine ca mumiile egiptene.
Revenind la anunţul cu pricina, mă întreb dacă atenţionarea este valabilă şi pentru strugurii culeşi în toamnă şi care rezistă până în ziua de Paşti şi dincolo de ea. Că, vorba aia, boabele de struguri nu pot fi curăţaţi de pieliţă, precum un măr, o pară, o portocală
