Marţi (vineri) 13

Astăzi e marți. 13 octombrie. Se spune că dacă astăzi ar fi fost vineri 13, ar fi fost o zi cu mare ghinion. A FOST! Vineri, 13 octombrie 1307, în zori, toţi Cavalerii Templieri din Franţa sînt arestaţi în comanderiile lor, la ordinul lui Filip cel Frumos. De la arestarea acestora, pînă la condamnarea lor la moarte, pe 18 martie 1314, se scurg aproape şapte ani, într-un proces trucat încă de la început. Filip cel Frumos se dovedeşte un jurist priceput, expert în manipularea opiniei publice, de la popor pînă la Papă, fără să mai vorbim de judecători! Un proces politic bazat pe stenograme trunchiate şi mărturii smulse sub tortură care ne aminteşte tuturor de zilele pe care le trăim astăzi!

Odată cu Templierii a pierit o epocă, cea a spadei şi economiei agricole, şi zorii statelor „justiţiare” se iveau. Istoria Ordinului coincide, cu aproximaţie de cîţiva ani, cu cea a Cruciadelor, astfel încît nu îi putem înţelege pe templieri „scoşi din contextul istoric”. Ordinul Templului se naşte în anul 1118, iar bula „Vox clamantis” a Papei Clement al 5-lea îi pune capăt în 1312. 20 de ani despart cucerirea Ierusalimului de naşterea ordinului. Alţi 20 despart sfîrşitul cruciadelor de dispariţia Ordinului. Odată cu dispariţia, Ordinul Cavalerilor Săraci ai lui Christos intră în istorie şi în legendă. Ei sînt „păstrătorii Graal-ului”, menţiune care a ţesut mii de poveşti despre cupa cu sîngele lui Christos, cu Maria Magdalena, soţia, şi urmaşul de sînge al lui Iisus, fără să ne gîndim, nici o clipă, că graal-ul era un fel de colivă galeză, o mîncare obişnuită în Levantul acelei perioade. Avînd putere şi influenţă, Templierii păstrau grînele în depozitele comanderiilor. Legiunea Străină a împrumutat de la ei chipiul alb şi securea, precum şi modelul social al pensionarilor legionari. Francmasonii şi aiuriţii de pretutindeni vor să le moştenească trecutul pentru a se legitima public pe o scară socială superioară. Oricum ar fi, vineri 13 a fost cu mare ghinion pentru Templieri.

Ar fi util să înţelegem că, astăzi, industria de securitate privată, probabil, este similară cu ordinele cavalereşti din perioada de 200 de ani a Cruciadelor. Atunci, ca şi acum, cele două tipuri de structuri trebuie privite în contextul istoric al apariţiei, dezvoltării şi… desfiinţării lor! Blackwater, Triple Canopy sau DynCorp., cele trei mari companii militare private, pot fi asimilate uşor Ordinului Templului, Ordinului Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, sau Cavalerii de Malta, Cavalerilor Sf. Maria, sau Cavalerii Teutoni: transnaţionale şi cu interese globale privind Cauza, bogate şi respectate, pizmuite, hulite şi invidiate, dar fără suportul cărora nici o armată „cruciată” nu s-ar fi aventurat în vechiul Orient Mijlociu. În jurul lor s-au ţesut legendele, favorabile şi nefavorabile, sub aura lor mîncarea galeză din grîu fiert, graalul, un fel de colivă dar mult mai rea la gust, s-a transformat în Potirul pe care-l caută şi astăzi o groază de lume. Evident, au existat şi alte ordine cavalereşti, „naţionale”, cum ar fi Ordinul Jartierei, al cavalerilor spanioli, un fel de Armor Group. Bogăţiile ordinelor cavalereşti au fost semnificative, la fel cum sumele cîştigate de companiile de securitate în zonele de război sînt considerate uriaşe.

Păstrînd proporţia istoriei, cele mai importante ordine cavalereşti rămîn: Ordinul Sărmanilor Cavaleri ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon, cunoscut drept Ordinul Templier, Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, Ordinul Dragonului, din care a facut parte şi Vlad Ţepes, şi Ordinul Teutonic. Cîteva cuvinte despre fiecare.

Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan este ordinul religios cel mai vechi, fondat la 1070, în prima cruciadă din 1095-1098. La origine, Ordinul Ospitalierilor n-a fost un ordin militar, ci un ordin călugăresc dedicat asistenţei călătorilor şi pelerinilor în Ţara Sfîntă şi îngrijirii bolnavilor. La Ierusalim exista o instituţie de caritate, hospis, han pentru găzduirea pelerinilor şi, în acelaşi timp, spital, fondată de negustorii amalfitani încă din 1070. Ordinul Ospitalierilor, fondat de nobilul Gerard, se îngrijea de pelerinii bolnavi şi îi transporta la hospis, lîngă Biserica Sfântul Ioan Botezatorul din Ierusalim. Sub cel de-al doilea mare maestru, Raymond de Puy, ordinul a început sa capete atribuţii militare, astfel încît în 1200 funcţiile caritabile ale Ospitalierilor au trecut pe plan secund. După căderea Acrei, Ordinul Ospitalierilor s-a refugiat în Cipru. În 1310 au cucerit de la turci insula Rodos, pe care au guvernat-o pînă în 1552, intitulandu-se Cavalerii Sfântului Ioan din Rodos. În 1530, Împăratul Sfîntului Imperiu Roman de Naţiune Germană, Carol al V-lea, le-a dat cavalerilor insula Malta, ca bază militară. Ordinul se numeşte, de atunci, Ordinul Cavalerilor de Malta. În 1961, Papa Ioan al XXIII-lea a recunoscut Ordinul ca o comunitate religioasă a Bisericii Catolice. Astăzi, ordinul continuă să conducă spitale.

Sărmanii soldaţi ai lui Christos şi ai Templului lui Solomon, cunoscuţi mai ales sub numele de templieri, sau Ordinul Templului, a fost unul dintre cele mai cunoscute ordine militare creştine. Şi cel mai controversat. Un fel de Blackwater al Evului Mediu. Pizmuiţi de toată lumea pentru uriaşele averi, templierii au fost desfiinţaţi de regalitate şi de papă. Cei care au sfîrşit în temniţe şi pe rug, precum ultimul Mare Maestru Jaques de Molay, au fost doar cavaleri bătrîni sau „birocraţii” din comanderiile franceze. Cavalerii în putere erau „ocupaţi” în luptele din Spania împotriva arabilor. Odată cu desfiinţarea ordinului, aceştia s-au împrăştiat prin diferitele ordine cavalereşti spaniole.

Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost fondat la Acra, în 1190, iar în 1198, Ordinul a primit un caracter net militar, înglobînd cavaleri germani (exclusiv de origine nobilă), capelani şi călugari-servitori (oblati). Teutonii foloseau aceleaşi reguli monastice ca şi Templierii. Ei au fost recunoscuţi oficial de papa Inocentiu al III-lea în 1199. Membrii ordinului purtau o tunica albă cu o cruce neagră. Activitatea lor războinică nu s-a limitat la zona Levantului, ei mutându-şi sediul operaţiunilor în estul Europei, inclusiv cetatea de la Pescari (Coronini), judeţul Caraş-Severin, de pe malul Dunării, fiind administrată de către aceştia. Ei au conlucrat cu Ordinul Livonienilor, care a devenit parte integrantă a Teutonilor în 1237. În 1300 Teutonii au devenit cea mai formidabilă putere în zona central-estică a Europei, inclusiv în Transilvania.

Ordinul Dragonului (Societas Draconistrarum) a fost un ordin militar ce s-a instituit în zona centrală a Europei. A fost creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în anul 1408, în principal pentru a proteja creştinătatea de ameninţarea otomană. La 12 decembrie 1408 este instituit, în numele lui Isus Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului, care numără în Primul cerc un număr fix de 24 de cavaleri. Printre cavaleri sînt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sîrbi şi valahi (Vlad Ţepeş).

Ordinul Cavalerilor Legiunii Sfîntului Danubius are ca blazon crucea ortodoxă, de culoare albastră, pe un scut negru. Deviza Ordinului este PIUS ET JUSTUS. În vremurile pe care le trăim…