Momentul Zero
În general, i se spune Momentul Zero. Sau T 0, dacă vreţi. Uitându-mă, însă, în jurul meu, cred că nu suntem conştienţi de el, aşa cum nici noi, cei care am fost în stradă în acele teribile zile şi nopţi din Decembrie ’89, n-am ştiut cu adevărat ce era pe cale să facem. Abia acum, după 30 de ani, şi nu toţi, ne dăm seama că am reuşit doar să dăm un brânci istoriei. De mai mult n-am fost în stare.
Dar momentul acesta, T 0, presupune infinit mai mult decât pot şi decât vor politicienii noştri să facă. Nu mă refer aici la confiscarea celor 400 de miliarde de dolari, cât spune CIA-ul american că au furat în 30 de ani toate partidele, şi nici la arestarea celor vinovaţi, fiindcă ar rămâne parlamentul, consiliile judeţene şi primăriile goale, şi am intra într-un vid de putere. M-aş bucura şi de lucruri mai mici şi mai simple, aflate perfect la îndemâna celor care ne conduc. Dar asta iar ar însemna să lase la o parte calculele politice şi ipocrizia electorală, măcar în ceasul al doisprezecelea, în Te Zero acela de care am pomenit şi de care am să mai vorbesc puţin. Pandemia asta de COVID-19 e motivul perfect să ieşi la tribuna ţării şi să spui că vremurile excepţionale cer măsuri excepţionale. Să tai în carne vie şi, în felul acesta, să nu faci altceva decât dreptate.
De exemplu, şi nu exagerez nici măcar cu o literă când spun asta, mi se pare strigător la cer ca un inginer care lucrează în mediul privat să aibă salariul mai mic decât o femeie de serviciu de la o şcoală profesională. E jenant în primul rând pentru Statul Român, zău aşa. Dar despre asta, ca şi despre bugetarii care stau acasă bine-mersi şi-şi iau salariul întreg, în timp ce un milion şi ceva de privaţi sunt în şomaj tehnic sau chiar pe drumuri, am mai vorbit, aşa că n-am să mai insist.
Dar azi, prin nu ştiu ce întâmplare, mi-am amintit de pensiile speciale, de care, luat cu pandemia, chiar uitasem. Sunt cea mai grea palmă dată poporului ăstuia, care numai el ştie cum le plăteşte. Strângând din dinţi şi dând mărunt din buze. Şi când spun pensii speciale, mă refer la absolut toate, inclusiv – sau mai ales – la cele militare, care sunt şi cele mai multe. Aş face câteva excepţii cu cei care mi-ar arăta rănile dobândite în luptele de la Rovine, Călugăreni, Plevna şi Mărăşeşti. Restul, jap!
Iată, vă dau scris aici că partidul care o să aibă curajul să facă asta o să câştige toate alegerile de-acum încolo. Iar dacă nu se va găsi niciunul, vor pierde toate, se poate şi asta. Şi poate că acela va fi cu adevărat Momentul Zero pe care îl tot aşteptăm.
