Mucles!

Din cînd în cînd, tot mai des în ultimul timp, am senzaţia că trăiesc într-un ţinut populat de nişte bipezi blînzi şi decerebraţi, care merg cu toţii într-o singură direcţie, cu paşi molcomi dar decişi, hipnotic şi netulburaţi de nimic din jurul lor. Calcă peste cioburi şi jăratic, sînt călcaţi de maşini, cad în canale înfricoşătoare. Nimic. Nici o reacţie, nici un sunet, nici o grimasă. Doar privirea aceea tîmpă, ochii umezi privind undeva, în zare, fix şi mersul acela legănat şi hipnotic, în acelaşi ritm, cu aceeaşi măsură.

O imagine de turmă sinistră pe care nu mi-o pot scoate din cap, dar care, sînt conştient, reprezintă întocmai poporul ăsta român. Minţit, furat şi batjocorit de oricine, bipedul mioritic este conştient că este pe cont propriu, iar amorţirea asta a simţurilor şi hipnotismul trecerii timpului, pur şi simplu, îl fac să nu mai reacţioneze la stimuli din exterior. Indiferent de gravitatea acestora.

Comunicarea între indivizi pare că s-a încheiat. Nimeni nu-şi mai pune probleme fundamentale: de unde venim, încotro mergem, cine sîntem, ce se alege de noi, de ce nu mai dau copiii teze, de ce a crescut consumul de droguri, de ce nu ne ajung banii deşi muncim de dimineaţă pînă seara, de ce e 9 lei benzina, de ce la alţii se poate şi la noi nu? Nimeni nu se mai întreabă nimic, acceptă cu stoicism, pe principiul “mai rău să nu fie”, şi încearcă să nu mai sară în ochii nimănui. Acestea sînt semnele unei populaţii condamnate la dispariţie! Extincţia naţională începe cu tine, poate suna un slogan publicitar care-ţi va vinde viaţa şi liniştea veşnice. Alături de semenii tăi, evident!

Aşa se face că nici declaraţiile din ultimele zile ale mahărilor acestui spaţiu nu au avut reacţiile pe măsură. Acţiunile lor, cu atît mai puţin! Nu am citit negru pe alb, dar în mediile media este un murmur surd referitor la legile care interzic critica adusă oficialilor de partid şi de stat, parlamentarilor, guvernanţilor, preşedintelui, mă rog, cam tot ce înseamnă interlopi în mediul românesc. Despre aceste elemente nu mai avea voie să scrii sau să vorbeşti decît de bine, cu exemple pozitive, care să motiveze, altfel… şantierul naţional al tineretului, sau Jilava, scrie pe tine. Aşa că, din această zi, eu nu voi mai scrie despre cît de neruşinat şi inept este preşedintele ţării, despre cîtă trădare naţională se lăfăie în deciziile politice de la vîrf şi despre cît de imbecili sînt bipezii ăştia mioritici că nu au împăiat vreo două specimene despre care vorbeam mai sus. În urma legiferării Legii Mucles, nici frustraţii ca mine nu vor mai putea să-şi verse fierea în public, fiind condamnaţi la diferite boli de stomac.

Dar asta nu e tot, spune o reclamă idioată! Legile securităţii naţionale, despre care presa centrală a scris cu lux de amănunte, ne scufundă în cel mai suprarealist film american, în care “fratele cel mare” poate fi oricine, de la bunicuţa de pe bancă, la colegul de grădiniţă al copilului. O Coree de Nord balcanică! Doamne, ce realizare măreaţă! Pas cu pas s-a ajuns la pohta ce-a pohtit! Am, totuşi, două remarci care nu cred că s-au făcut în presa centrală: 1) Legile astea trebuiau făcute în urmă cu 20 de ani, de cînd mediul internaţional de securitate a suferit modificări iremediabile. Nu s-au făcut! Momentul, atunci, era prielnic: atentatele de la 11 septembrie, recrudescenţa terorismului intrernaţional, apariţia noilor modalităţi de comunicare în mediile on-line, dar şi transferul de fonduri spre celule teroriste aflate în adormire sau constituite ad-hoc. Astăzi, ameninţările vin din altă parte, iar inamicii se vînează în interiorul aceloraşi frontiere, de cele mai multe ori naţionale! 2) Nu cred că analişti şi comentatori apropiaţi structurilor naţionale de informaţii şi securitate ar fi reacţionat dur la apariţia acestor proiecte de lege, dacă în ultimii 10 ani SRI şi SIE ar fi dat dovadă de “muncă informativă în folosul comunităţii”. Adică, în folosul cetăţeanului, adică în baza informaţiilor furnizate, “mult iubiţii şi stimaţii” ar fi luat măsuri politice pro-active, nu de răspuns, adică dacă am fi anticipat toate nenorocirile care s-au abătut peste noi şi nu am fi răspuns prost, cu ajutoare sociale. De exemplu! Ar fi trebuit să ştim, ca populime, că Popescu (Dumnezeu? al enerigiei…) liberalizează piaţa de energie şi avem pe teritoriul naţional… şpe speculanţi care vor ridica preţurile pînă la cer. Popescu zîmbeşte şi ridică din umeri. Pînă azi, nici un chinez (sau fan!) nu l-a băgat într-o valiză! Poate trebuia să ştim aceste lucruri, nu să le certificăm acordînd subvenţii de un an, pe principiul “lungeşte-i Doamne boala”! Este doar un exemplu, din miile de exemple care pot fi date cînd vine vorba de jupuirea bipezilor mioritici hipnotizaţi!

Ce m-a deranjat, însă, extrem de mult nu a fost că serviciile şi-au scris propriile legi. Asta dovedeşte incapacitatea intelectuală a “mult iubiţilor şi stimaţilor”! Nu mă deranjează nici că aceştia nu au reacţii. Firesc, nu înţeleg nimic din ce se va întîmpla! Nu mă deranjează nici povestea cu controlul civil al serviciilor, care şi astăzi e o glumă proastă! Cel mai tare m-a deranjat reacţia “Mut iubitului şi stimatului”, care a spus: “Știm noi cine a dezvăluit presei…”. Adică mesagerul e de vină! Adică “întîiul biped al ţării”… nu mai spun nimic. Mucles!