Muntele vrăjit
Muntele a fost întotdeauna, în istoria conștientă a omenirii, o arie magică, o rampă spre înalt, spre cele spirituale, dincolo de provocările inerente ale ascensiunii concrete, fizice. Masivii muntoși au străjuit întotdeauna, atât spiritual cât și material, fruntariile, au adus încredere și siguranță celor de pe culmi sau de la poalele lor. În plus, bogăția geologică, peisagistică, floristică și desigur faunistică a fost dintotdeauna un capital poate prea puțin exploatat.
Pentru români muntele este coloana vertebrală a existenței lor milenare, este, așa cum spunea cineva, inima care trebuie bine cunoscută, pentru a cunoaște apoi întreg corpul. Lanțul carpatic românesc este, din foarte multe puncte de vedere, extraordinar. Are toate calitățile enumerate mai sus și multe altele, servind, nu în ultimul rând, păstrării suveranității acestei țări, de-a lungul istoriei. Se pot spune foarte multe lucruri despre munte, începând cu legende și culminând cu atracții turistice, dar noi suferim îndeobște de lipsa faptelor și mai puțin de strategii sau discuții despre cum ar trebui să ne folosim de aceste minunate bogății.
Totuși, lucrurile s-ar putea schimba. Îndatoririle profesionale m-au dus recent în Hunedoara, pentru a participa la o manifestare dedicată muntelui, o întâlnire care are toate șansele să se lase și cu rezultate concrete, la care au participat un secretar de stat din partea Ministerului Agriculturii, conducerea Agenției Naționale a Zonei Montane, alături de autorități locale precum prefect, președinte de consiliu județean, primari și alți reprezentanți ai unor structuri de specialitate. Ce au dorit dânșii acolo, la Paroș (comuna Sălașul de Sus), adică în plin Retezat? Constituirea unui așa-numit Comitet de masiv. Trebuie să știți că munții României sunt grupați în nouă zone de masiv, iar acum venise rândul grupului montan Retezat, să aibă un asemenea comitet, cu oameni de specialitate, care să poată adopta măsuri concrete și să beneficieze de sprijin din partea statului. În paranteză fie spus, chiar astăzi urma să fie constituit, la Reșița, un astfel de comitet și la nivelul județului Caraș-Severin, în cadrul grupei Munții Banatului și Poiana Ruscă. Urmează un comitet național al muntelui, prezidat de premier și de ministrul Agriculturii, care să pună în aplicare Legea muntelui.
Spun toate astea – fără a dori să vă încarc cu amănunte – pentru că există oportunități reale de dezvoltare a zonei montane. Multiple modalități de sprijin și consiliere stau la dispoziția celor care vor să dezvolte mici afaceri sau să contribuie la accesibilitatea zonelor și aici mă refer la autorități. Micii producători individuali pot obține schema de calitate și logo-ul ”Produs Montan” pe care să-l așeze pe produsele lor, fără costuri și cu demersuri minime, cu sprijinul Agenției Naționale a Zonei Montane. Și, nu-i așa, la ce te duce gândul, când cumperi un asemenea produs? Evident, la prospețime, autenticitate, tradiție. Avem până acum 1.243 de producători cu 3.357 de produse subsumate acestei scheme de calitate. Trebuie să înțelegem că zona montană, alpină, oferă o multitudine de posibilități de producție, utilizând laptele, brânza, carnea, fructele de pădure, plantele pentru siropuri și ceaiuri, dincolo, desigur, de peisajul extraordinar, de aerul curat și de liniștea specifică. E nevoie pentru locuitorii din zona montană de condiții de trai, de sănătate și, așa cum spuneam, de posibilitatea de a-și desface produsele, spre beneficiul tuturor.
Și încă o idee bună, acreditată de custozii dezvoltării montane: constituirea unor puncte gastronomice locale, care nu sunt restaurante și pot cuprinde câte două feluri tradiționale gătite și oferite spre consum în aceeași zi, utilizând animale sau culturi proprii. Turiștii români și mai ales cei străini adoră asemenea oferte gastronomice, oferite, desigur, într-un cadru natural pe măsură.
Există așadar premisele unei dezvoltări a zonei montane și ne-am bucura să nu rămână totul la fază de intenție, deși, după cum vedem, lucrurile se mișcă în țară. Legislație este, sprijin există, „mănușa” este acum la cei din zona montană.
