NATO anti PSD

Am văzut o fotografie din întîlnirea de la Washington între Trump şi Erdogan. Sultanul gesticula sigur pe sine, preşedintele american asculta, absent parcă, preocupat, parcă, de propria soartă. Cei doi au lansat semnale pozitive în contextul colaborării militare între cele două puteri în interiorul principalului bloc militar mondial, deşi semnalele individuale transmise lăsau să se zărească rupturi adînci în coeziunea tactică şi strategică dintre cele două. Macron vorbea de un NATO în moarte cerebrală, iar achiziţiile de armament rusesc de ultimă generaţie, de către Turcia, îi confirmă diagnosticul. Este pentru prima dată în istoria Alianței cînd un stat membru (şi nu orice stat!) face achiziţii directe de tehnică militară de la duşmanul declarat! Turcia, însă, are o capacitate fenomenală de integrare şi preluare a producţiei, iar peste mai puţin de 10 ani vom vedea tehnica rusească produsă integral în uzinele turceşti! Germania i-a cerut secretarului general NATO, Jens Stoltenberg, să analizeze dacă Turcia mai poate fi considerată un aliat de încredere. Turcia a achiziţionat sisteme antiaeriene S-400 din Rusia, generînd nemulţumirea Statelor Unite. În plus, Administraţia Recep Tayyip Erdogan a intervenit militar în nordul Syriei, împotriva miliţiilor kurde. Uniunea Europeană şi NATO au criticat dur ofensiva militară turcă. Turcia a instituit o zonă de securitate în nordul Syriei împreună cu Rusia,

Trump, la rîndul său, aflat în prag de demitere înaintea unei campanii electorale, pe care pare că nu o stăpîneşte, e mai preocupat de America First: înalţă ziduri şi ia decizii strategice, cu impact pe termen lung, fără consultarea aliaţilor. E cert că Trump a comis prostii incomensurabile, cum a fost hotărîrea lui fatală de a-şi contrazice consilierii cei mai competenţi, de a-şi retrage militarii şi a da lumină verde invaziei turceşti în nordul Syriei. Nu mai puţin catastrofale însă au fost deciziile politice externe ale predecesorului său, Obama! În aceste condiţii, propunerea Franţei de creare a unui bloc european în interiorul Alianţei vine resuscitează o idee gaullistă, despre care am mai scris. Cu toate acestea, America a continuat să investească enorm în apărarea continentului, pe care l-a salvat în mai multe rînduri de propria sa inepţie, laşitate, cădere în nebunie totalitară şi inadecvare militară. Tocmai asta deranjează, între altele, Moscova.

Cu toate acestea, Trump se va deplasa la începutul lunii decembrie la Londra pentru a participa la summitul NATO, ocazie cu care va fi primit de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii la Palatul Buckingham, a anunţat vineri Casa Albă. Summitul organizat în Regatul Unit în zilele de 3 şi 4 decembrie cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la crearea NATO va avea loc într-un luxos centru de golf de lîngă Londra. El nu îşi ascunde sprijinul pentru premierul conservator Boris Johnson, căruia i-a promis un acord comercial „magnific” după ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, chiar dacă recent s-a arătat mai rezervat în legătură cu acordul de separare negociat de „prietenul” său cu Bruxellesul. La summitul NATO, preşedintele american urmează, potrivit Casei Albe, să salute „progresele fără precedent realizate de Alianţă pentru o mai bună împărţire a poverii financiare, în special cu peste o sută de miliarde de dolari de cheltuieli noi pentru apărare din 2016”. Donald Trump consideră că aceasta este rezultatul insistenţei sale de a cere celorlalte ţări occidentale de a contribui mai mult, ceea ce a provocat anumite tensiuni, de exemplu cu Germania, considerată de Washington drept un „elev slab” în termeni de efort militar.

România este absentă, evident, de la aceste dezbateri şi teste de caracter! România normală a lui KWI este DOAR o ţară fără PSD, fără nici o altă problemă existenţială, deşi, la scara istoriei, 100 de ani de viaţă nu înseamnă nimic! Iohannis a publicat, totuşi, un program de 83 de pagini! Ştiaţi? Cred că nici el! Din cele 83 de pagini nu se înțelege, însă, care ar fi cele trei sau zece priorități ale unui eventual nou mandat la Cotroceni. Trei lucruri clare pe care să le țină minte oricine sau trei chestiuni concrete care să fie transformate în program de țară pe termen lung și care să fie ulterior agreate de toate partidele politice. Nu există nimic nou sau vizionar în acest document, care dacă ne luăm după domeniile enumerate, seamănă mai curînd cu un document guvernamental, pentru care un președinte nu are acoperire constituțională. Peste tot e criticat PSD și sînt enunțate probleme, pentru care Klaus Iohannis nu are soluții, ci doar descrieri formulate în noua limbă de lemn. Întregul program este de fapt o înșiruire de locuri comune, de tipul „Europa este parte din fibra noastră” (p.68) sau „Agricultura are nevoie de o abordare strategică” (p.53), fără să aflăm, care ar putea fi această abordate sau „România trebuie să facă eforturi susţinute pentru transformarea turismului în vector veritabil de dezvoltare economică și bunăstare social”(p.54). Programul nu vorbește despre cum ar putea să devină Iohannis cu adevărat un președinte! Klaus Iohannis nu atinge deloc subiecte fierbinți în politica extrenă globală, precum Rusia și China, sau NATO din care România face parte. Nu are nici o idee, nici o părere, nici o teamă, nici o preocupare, nici o curiozitate despre lume. E un președinte care vrea să fie un om normal, ca și cum pe oamenii „normali” nu i-ar interesa ce-ar putea face România în marile jocuri ale lumii. O țară prea mică, pentru probleme atît de mari, aceasta a fost mai mereu în istorie lozinca de politică externă, de aceea a ajuns să facă mai degrabă ce-au vrut alții, decît ce-ar fi putut face statul român. Iohannis preia o politică tradițională cantonată în periferie, pe ideea că atunci cînd treci neobservat e mai bine. România normală e similară cu America First, doar că la altă dimensiune a valorii. O politică naţionalistă promovată exclusiv anti-PSD!