Nicolae Sârbu: „Când legea țiuie-n urechi ca glonțul!“

Ziaristul Nicolae Sârbu revine. Deși în ultimul timp a avut alte preocupări, de natură culturală, acesta nu uită prima dragoste și ne trimite un text în care face o analiză pertinentă a momentului politic de la noi.

„De ceva vreme nu mai urmăresc toate tribulaţiile politice. Cred că am ceva mai bun de făcut decât să-i ascult pe Olguţa şi Budăi – dintre pesediştii cei mai vinovaţi că legile muncii, salariilor şi pensiilor au fost de-a dreptul maltratate – cum fără ruşine dau astăzi sfaturi noii guvernări. Nu mă preocupă nici zicerile cotidiene ale miniştrilor, care a doua zi îşi nuanţează şi îşi contrazic nonşalant cele afirmate anterior. În 2011, Raluca Turcan, pe atunci pdl-istă, era foarte convinsă că alegerea într-un singur tur de scrutin a primarilor este o culme a democraţiei în România. Făcându-se că uită ce susţinuse atunci, aceeaşi politiciană, azi pnl-istă, îşi dă convingerile la întors şi urcă pe baricada luptei pentru două tururi de scrutin. E gata să jure pentru ele, să-şi pună ca la pocher în joc funcţia de vicepremier.

După cum spuneam, consider că am ceva mai bun de făcut cu nervii şi cu timpul meu. Dar câte ceva, totuşi, din când în când, ca un ţiuit de glonţ în filmele cu gangsteri, mă face să tresar, să ies din expectativă. Atunci, punând lucrurile cap la cap, încep să cred că multe  nu se potrivesc nici în ideile noului guvern. În care ne pusesem unele speranţe, în ceea ce priveşte corectitudinea guvernării. Adică  altceva decât minciunile şi dezastrul psedist. Aşa cum multe semne contradictorii de întrebare naşte următoarea situaţie. Cei mai mulţi dintre noi cetăţenii obişnuiţi am susţinut, în ultimii trei ani, independenţa justiţiei, atunci când ea era grav ameninţată. Dar  azi magistraţii fac grevă fac grevă pentru pensiile lor speciale şi nu arată preocupare pentru legile care subminează pensiile obişnuite.

Îmi amintesc cum anul trecut P.N.L.-ul ne demonstra, prin calcule exacte, şi aşa era, cum ne-a  minţit şi furat P.S.D.-ul pe pensionari, neaplicând legea prin care trebuia să primim în ianuarie  majorarea, defapt indexarea de cinci la sută, conform coeficientului de inflaţie. Iar majorarea din septembrie, cu evidentă trimitere electorală, nu acoperea diferenţa în minus pe anul 2019.

Ce s-a schimbat acum? Un lucru esenţial. Revoltaţii de anul trecut, acum ajunşi la putere, nicinumai fac vorbire de acea indexare legală din ianuarie. Pur şi simplu au uitat că trebuie aplicată corectarea pensiei cu indicele de inflaţie. Aşa spune legea, pe care pnl-iştii în opoziţie o invocau zgomotos, iar pnl-iştii de la guvernare nici nu-şi mai amintesc de ea.

Care ar fi  mobilul acestei subite schimbări de atitudine? Păi, la mijloc este acea majorare de 40 la sută, prevăzută legal, ca să vezi, tot electoral – iniţial PSD, acum PNL – pentru luna septembrie!

Ce, nu vă ajunge 40 la sută, mai vreţi şi acei amărâţi de cinci la sută? Lacomi şi nesătui ce sunteţi, domnilor pensionari? Nu vedeţi şi nu vă pasă că am depăşit indicele de inflaţie pe anul trecut, că cel prevăzut pentru 2020 este mai mare şi încă nesigur, că guvernarea dinainte a lăsat visteria vraişte şi nu mai sunt bani, etc,etc

Hai să nu ne repezim, cum făcea PSD-ul cu majorările, să luăm lucrurile pe îndelete. Majorarea de 40 la sută nu am votat-o  noi, din lăcomie. Au pus-o în lege psd-iştii, ca un praf în ochi, pentru orbirea noastră electorală. Acum aţi prevăzut-o în buget şi ne-aţi asigurat în mod repetat şi ferm că legea va fi aplicată întocmai. Aşa cum e normal într-un stat de drept. „Este o chestiune analizată şi discutată în guvern”, precizează şi ne asigură domnul preşedinte Klaus Iohannis. Nu prea înţelegem asta cu legea „discutată” şi nu „aplicată”, dar admitem că a fost discutatăcum să fie aplicată. Atunci?

Ei, asta e, că sunt multe probleme ce decurg din acest atunci. În afara faptului că această lege nu avea cum s-o anuleze pe cealaltă şi în ianuarie indexarea trebuia aplicată. Sau măcar explicată decent, corect. În niciun caz nu trebuia făcută uitată. Era pasărea din mâna pensionarilor, pe care riscă să o piardă pentru una care e gata să-şi ia zborul de pe gardul cu promisiuni. Pentru că tot mai multe discuţii sunt cu aplicarea majorării din luna septembrie. Guvernatorul Băncii Naţionale demonstrează că, din punct de vedere economic, o majorare de 40 la sută a pensiilor este nesustenabilă acum în România. Nu-mi amintesc să-l fi auzit atât de categoric atunci când a fost adoptată legea. O fi tăcerea în legătură cu faptul că aştepta o nouă confirmare psd-istă a mandatului dumnealui?

Tot mai mulţi comentatori financiari ne atrag azi atenţia că-i prea mult 40 la sută şi nu se poate o aşa majorare a pensiilor în luna septembrie. Iar premierul Ludovic Orban parcă atât aştepta. Să i se dea apă la moară. Să-şi exprime prompt îndoiala. Să poată spune: majorăm dacă economia, bla, bla. Pe când Rareş Bogdan, primul dumnealui adjunct pe linie de P.N.L., este categoric: „Un partid care încearcă să se atingă de pensiile şi salariile românilor va fi pulverizat”.

Noi, pensionarii, ce să mai credem? După ce pierdurăm pe şest indexarea legală din ianuarie, s-ar putea s-o pierdem, parţial sau de tot, şi pe cea din septembrie? Să înţelegem că, de fapt, legile sunt aleatorii şi că partidele, în calculul lor cinic, le aplică doar de frică? Oricum, această neserioasă târguială pe aplicarea unor legi noi o simţim ca ţiuitul unui glonţ pe la urechi. De aia îşi pun unii alegători vată, atunci când e vorba de programele şi oferta mincinoasă a partidelor noastre politice.”