Nu cred

Dacă vă întrebaţi dacă există cumva vreo legătură între Maia Sandu şi KWI, e ca şi cum v-aţi întreba dacă există vreo legătură între KWI, Luluţa, Cioloş şi Hellvig! Că există o legătură între Maia-Luluţa şi Edy o revelează arestarea lui Dodon, pe care-l cunosc de cînd Voronin îl trimitea după ţigări, la şedinţele PCRM, atunci cînd vorbea Mark Tkaciuk! Se anunţaseră descinderi la adresele lui Dodon, cel acuzat de finanţare ilegală a partidului, “îmbogăţire ilicită” şi “trădare de patrie”. Un singur site – finanţat oficial pe banii Statului român – a titrat, cu vreo 4 ore înaintea celorlalte jde site-uri moldoveneşti şi ruseşti, că Dodon va fi arestat 30 de zile, ca o declaraţie în exclusivitate a procurorului-general, acelaşi care nu reuşea să îngaime trei vorbe pentru ceilalţi! Am ştiut atunci că Luluţa s-a întors, iar porcăriile cu justiţia televizată românească au trecut Prutul şi vor fi folosite pentru consolidarea puterii Măiţei, cea în tenişi de Drăgăşani zburînd la clasa a doua, în timp ce-şi numără banii depozitaţi cu grijă la un loc cu ceilalţi moldoveni de isparavă. Unde-şi ţin moldovenii de ispravă banii? În Gibraltar! Buuun, deci, Dodon deschide Luluţei o oportunitate uriaşă şi sînt convins că Edy are şi el un amestec mic, sub privirile imperiale ale unui KWI cel multipremiat de nemţi!

Am fost rău, recunosc! Este prima conducere pro-europeană 100% a Republicii Moldova, din ultimii 30 de ani, dacă-i eliminăm (fizic au tot încercat!) pe parlamentarii Independenţei, cei din primul parlament, cei care şi-au dorit din tot sufletul unirea cu România. Astăzi, grosso-moddo, cam 20% dintre moldoveni doresc Uniunea Europeană, România etc şi peste 50% să nu se schimbe nimic, dar să ne fie bine. Învăţînd bine la Harvard University, Maia ştie să rebrenduiască talentul nativ al moldovenilor, acela de a suge la două oi, sport pe care preşedinta îl practică la nivel de performanţă olimpică. Personal, i-am apreciat pe comuniştii lui Voronin. Ei erau sinceri! Ei ne urau direct, cu subiect şi predicat. Îmi spuneau: “Rumîn fasşistî” în faţă. Dar dialogam! A venit epoca Filat, cînd nu am fost atît de filat niciodată în Moldova. Securiştii, elevi ai şcolii de securitate, erau efectiv obraznici şi te făceau să pierzi controlul. A trebuit să apelez direct la preşedintele Ghimpu ca să-mi îndepărtez Garda Pretoriană din zona de trei metri! A venit Maia, pe care toată lumea o iubeşte, o poveste despre reuşită, construită cu talent, o femeiuşcă firavă dar dîrză, precum Republica Moldova, micuţă dar “cu o politică externă mare”, după cum le place oficialilor de la Chişinău să se denumească. Nu e de mirare că această „icon” spune ce vrea să audă electoratul şi face orice ca să nu supere Rusia care ştie că România astăzi e mai influentă în Moldova decît pe vremea lui Băsescu. “Imaginea ţării depinde de cît de corecţi sînt procurorii şi judecătorii”, în cazul Dodon, zice Preşedinta, lansînd un mesaj public la intransigenţă şi rezolvarea cazului, chiar dacă separaţia puterilor civile în statul moldovan nu e încă pe deplin consfinţită!

“Pentru moment, Republica Moldova este în siguranţă. Nu există un pericol iminent”, mai spune Doamna Preşedintă, cu referire directă la ameninţările Federaţiei Ruse şi făcînd abstracţie totală de situaţia economică catastrofală din republică. Dar, în loc de soluţii pentru preţul la gaz, emite enunţuri referitoare la Uniunea Europeană: “Nu există certitudine dacă va fi luată o decizie acum sau mai tîrziu referitor la acordarea statutului de ţară-candidat UE”, dar “Să fim pragmatici referitor la CSI”! Iată cum împacă şi capra şi varza, fără să spună concret moldovanului că de UE nu te poţi apropia fără o reformă a instituţiilor, fără REZOLVAREA conflictului îngheţat cu Transnistria, fără ieşirea din CSI… Deci, rămînem noi în CSI şi aşteptăm ca UE să facă prima mutare. Nu va face!

“Avem elementele principale de soluţionare a conflictului, care le vom discuta după încheierea conflictului din Ukraina”, mai zice Maia Sandu referitor la Transnistria, care ştie doar că vrea independenţa. O teorie repetată cu obstinaţie şi de serviciul lui Edy este aceea că situaţia economică şi pragmatismul de business al liderilor din Transnistria vor reîntregi ţara şi-i va face pe separatiştii de 30 de ani să abandoneze Moscova în favoarea Bucureştiului de care sînt deja dependenţi economic! Şi Moldova este dependentă economic “de UE”, zic oficialii de la Chişinău, “de România” zice realitatea din teren, nerostită de oficialii de pe Bîc, să nu producă deranj populaţiei rusofone care – exemplu! – de cinci generaţii ruşi, în Moldova!, şi-au luat cetăţenie română, locuiesc la Huşi, au afaceri la Bârlad etc.

Eu nu cred că este posibil. Cred că liderii separatişti ascultă de Moscova, vor sau nu! Dacă Moscova le taie accesul la puterea politică, rămîn şi fără privilegiile economice. Invers, nu merge! E o logică a Războiului Rece, ştiu, valabilă încă în acea Zonă mai mult decît în Lumea Post-adevăr de la Chişinău şi Bucureşti! Am mai spus-o şi în 2010, şi la întoarcere “colegii” m-au chestionat chiar la detectorul de minciuni dacă nu cumva m-a racolat KGB, sau FSB, sau alte bîuri din acestea, pentru că ce spuneam eu nu puşca cu realitatea augmentată a Regimului Băsescu!

Deci, nu cred că Transnistria se va rezolva paşnic. Nu cred că Moldova va intra în UE. Nu cred în sinceritatea politicii pro-europene de la Chişinău. Nu cred în relaţiile armonioase între Chişinău şi Bucureşti. Nu cred în Maia Sandu. Nu cred în Klaus Ioahannis!