Numitorul comun: libertatea presei
Comisia Europeană a lansat joi un apel pentru depunerea proiectelor pentru susţinerea libertăţii presei şi a jurnalismului de investigaţie în Europa, scriu agenţiile de presă. Termenul-limită pentru depunerea proiectelor este 27 septembrie 2019.
Suma totală a finanţării ajunge la 4,2 milioane de euro şi va fi alocată prin intermediul a trei arii de acţiune, informează Executivul UE într-un comunicat de presă. Prima constă într-un mecanism de reacţie la nivelul întregii Uniuni pentru a reduce încălcările şi deteriorarea libertăţii presei în statele membre (1,4 milioane de euro). A doua îşi propune crearea unui fond destinat susţinerii jurnalismului de investigaţie transfrontalier în UE (1,5 milioane de euro), iar cea de-a treia arie de acţiune face apel la părţile interesate (jurnalişti, ONG-uri) să propună proiecte care să contribuie la sprijinirea jurnalismului independent şi a cooperării jurnalistice între statele membre, sau care să reafirme importanţa libertăţii presei şi a eticii jurnalistice în Uniunea Europeană (1,3 milioane de euro).
Finanţarea face parte din angajamentul Uniunii Europene pentru a promova, respectiv a încuraja libertatea şi pluralismul mass-media. Angajamentul luat de Uniunea Europeană pentru respectarea libertăţii şi pluralismul mass-mediei, inclusiv a libertăţii de exprimare – care presupune dreptul de a primi şi disemina informaţii fără ingerinţa unei autorităţi publice – este reflectat în Articolul 11 al Cartei Drepturilor Fundamentale a UE.
Cît de departe poate merge libertatea presei? Cît de mult se poate implica jurnalistul, în orice tip de acțiune, chiar și socială sau umanitară, fără să devină el o știre? Pînă unde pot merge dezvăluirile sale, în numele unui adevăr, relativ, fără să provoace pierderi de vieți?
Scandalul Wikileaks, platformă liberă susținută prin donații și proiecte internaționale – care a expus documente clasificate în beneficiul unor state şi pentru subminarea altora – pune în discuție partea din care se citește adevărul! Wikileaks lansează probe, după aceeaşi metodă a unui site neasumat, și publică corespondenţă electronică şi referiri la viaţa privată şi personală a unor persoane politice importante.
Dezbaterea majoră exact aici intervine: în discutarea cazului Wikileaks, în termenii libertăţii presei sau în cei ai spionajului. Dacă accesul la informaţie e legitim şi expunerea celor găsite de asemenea, expunerea publică a documentelor militare clasificate și hacking-ul în instituţii de stat, furtul de date, e condamnabil în orice stat şi nu are a face cu libertatea presei! În cazul Wikileaks, partea cea mai gravă o constituie vieţile pierdute din iresponsabilitatea expunerii documentelor clasificate, militari şi civili ce luptau şi cooperau cu forţele americane în Iraq şi Afghanistan, care după publicarea telegramelor WikiLeaks, au fost căutaţi şi executaţi! Cariere întregi irosite, familii lăsate fără cei dragi, în numele libertăţii presei.
În Marea Britanie, Scotland Yard-ul a deschis o anchetă privind scurgerea în presă a unor note diplomatice extrem de critice la adresa preşedintelui american Donald Trump, ce a provocat demisia ambasadorului britanic la Washington. „Aș sfătui toți proprietarii, editorii și publisherii rețelelor sociale și mass-media să nu publice documente guvernamentale scurse, care pot fi deja în posesia lor sau care le-ar putea fi oferite, și să le transfere poliției sau să le dea înapoi proprietarului lor de drept, guvernul Maiestății Sale”, a anunţat şeful adjunct al Scotland Yard, Neil Basu, într-un comunicat. „Date fiind consecinţele prezentate pe larg în presă ale acestei scurgeri de informaţii, sînt convins că aceasta a dăunat relaţiilor internaţionale ale Marii Britanii şi clar va fi în interesul publicului de a-i aduce în justiţie pe cel sau pe cei vinovaţi”, a adăugat Neil Basu. Într-o serie de telegrame publicate în presă, ambasadorul britanic în SUA, Kim Darroch, îl califica pe preşedintele Trump ca „instabil” şi „incompetent”, iar administraţia americană drept „unică în disfuncţionalitatea sa”, potrivit Agerpres. Aceste scurgeri au provocat furia preşedintelui american care a afirmat că SUA nu ar mai fi avut „contact” cu Kim Darroch, un „tip foarte prost”. Donald Trump a criticat-o de asemenea pe Theresa May, premierul britanic demisionar, care şi-a făcut cunoscut sprijinul pentru diplomat.
Amintiți-vă de multiplele scrisori pierdute din presa românească, la un moment dat apărînd mai multe documente publice, inclusiv două scrisori adresate președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. Scrisori cu un subiect foarte serios și, mai ales, de interes public: România risca să plătească o amendă de peste 2,33 milioane de euro pentru că nu a transpus în legislația românească Directiva Europeană 2015/849/UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. E adevărat că, parțial, coaliția de guvernămînt PSD-ALDE a adoptat directiva în Senat. Dar numai partial!
Facem diferența între libertatea presei și interesul public sau naţional? În România? Asta pare nimic în comparație cu dezastrul provocat de Wikileaks. Numitorul comun: libertatea presei!
