O miză fracturată

„Adolescenții care fac școală online sunt pândiți de pericolul celor mai negre depresii și afecțiuni psihice, alienare socială, nevroze și altele asemenea!” Am citat din memorie ideea și declarațiile din interiorul unui reportaj „catastrofal” , „apocaliptic”, difuzat deunăzi de una dintre televiziunile noastre de mare audiență. Reporteri cerniți, cu voci stinse sau, dimpotrivă, exaltate, „specialiști” de toate soiurile, care deplâng de la nivel „academic” elevii de vârste adolescentine obligați să facă școală de acasă, de faptul că-i pândesc cele mai mari pericole mintale și comportamentale, în ideea în care nu se întâlnesc cu colegii și stau mai mult pe net. O miză fracturată, după umila-mi părere, traversa acel reportaj, de la un capăt la altul, cu încărcătura defetistă și demobilizantă de rigoare.

Dragilor, nu face nimeni depresie pe Tik-Tok și Instagram, pe Pinterest, pe FaceApp, pe Facebook, pe Twitter, pe Telegram sau pe alte aplicații de socializare, cu ferestre deschise alături de aplicația dedicată cursurilor online. Camere închise, în multe cazuri, intrat live cu profesorii din cele mai buclucașe locuri, atenție aproape spre zero la clasă (deși nu vrem să generalizăm), toate acestea nu conduc la depresie, ci mai degrabă la contactul superfluu dintre elev și dascălul „virtual” de dincolo de camera web. Dar chiar și cu o atenție sporită la cursuri, oricum tinerimea de azi e quasipermanent conectată la lumea virtuală în formele ei mai mult sau mai puțin cunoscute de manifestare. Sigur că, pe termen lung, aceasta poate duce la un fel de alienare socială când vorbim de contactele reale, fizice, dar în lumea virtuală socializarea e în toi. Fără timidități gratuite, fără falsitate, fără aroganță. E comunicare dezinhibată și atât. Nu există încă studii serioase, pe suficiente persoane, care să ateste că statul online egal automat alienare sau depresie. Dimpotrivă, în multe cazuri, internetul a salvat numeroase suflete și conștiințe de la singurătate, înstrăinare și depresie. Întrebați-i pe cei singuri dacă nu-și găsesc o importantă ameliorare a stării lor, discutând online cu persoane care poate împărtășesc aceleași sentimente sau, dimpotrivă, fiind mai puternici, pot constitui ancore psihice pentru cei mai sensibili.

Așa că, să nu fim ipocriți și, ca specialiști, să încercăm să nu spunem exact ce vrea să audă presa. Mass-media are direcția și strategiile sale, are menirea ei, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să vedem lucrurile mai echilibrat.