Pe mâna cui ne dăm?
Pe 12 octombrie, peste cîteva zile, deci, se dă startul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale în România. Oficial! Pentru că, după cum se poate vedea, campania a început deja. Şi este mizerabil de neschimbată! Nu vom asculta idei, ci doar acuze, de o parte şi de cealaltă! Nu vom întrezări perspective, ci doar aceeaşi retorică veche, ruginită, pe care o auzim de 30 de ani încoace!
Principalii favoriţi sînt actualul preşedinte, Klaus Iohannis (fostul premier de la Grivco!) şi actualul premier Viorica Dăncilă. Ghemuit în bancă, visînd la fotoliul de la Palatul Victoria, Sică Mandolină aruncă în dreapta şi în stînga cu oferte de ministere, pentru “Guverul Lui”. Adică, al fostului primar de Sibiu, fost profesor, care are catedra ocupată de 20 de ani! În caz de “Doamne fereşte”! De partea cealaltă, Viorica Dăncilă face echilibristică la trapez, fără plasă de salvare, între campania electorală, guvernare şi tensiunile din propriul partid!
Dacă moţiunea trece, am belit-o! Şi noi, şi ei! Dar, din experienţă, nici o formaţiune politică nu îşi doreşte să preia guvernarea acum, în prag de iarnă şi în plină competiţie electorală. Vorba aceea: pe cine mai dă vina Iohannis? Pe cine mai înjură electoralul de dreapta?
Normalitatea e o şaradă, iar campania electorală nu va fi una de idei, de proiecte de ţară, ci de mahala, ca la uşa porcilor. Atîta putem! Se vor arunca acuze: ba că pensiile sînt prea mari, ba că salariile înăbuşă sistemul liberal, ba că nu lucrăm şi sîmbăta… Chestiuni de guvernare, nu de PREŞEDINTE! Nimic despre politica externă, nimic despre ecuritate, apărare, etc. Nimic!
Toate acestea ne definesc ca popor veşnic pastoral şi uşor imbecil! Temele seriose şi fundamentale vor lipsi şi de această dată din dezbaterile politice şi, evident, publice. Iohannis trebuie să înţeleagă că actuala generaţie de votanţi caută O NOUĂ CLASĂ POLITICĂ!
Alegătorii cer demnitate şi onoare! Demnitatea nu înseamnă o prezenţă insipidă şi inodoră la Palatul Cotroceni. Onoarea nu reprezintă tăcerea apăsătoare faţă de trecutul unui preşedinte! Europa se revoltă şi se radicalizează pentru mult mai puţin!
Pînă una, alta, a fi corupt a devenit încă şi mai rentabil în România decît fusese pînă în 2016, spune sociologul Alin Teodorescu, citat de presa germană.
Klaus Iohannis a avut un mandat inert, cu o singura acţiune ceva mai pronunţată – intrarea intempestivă în sediul Guvernului, în ianuarie 2017. România a devenit un paradis al infracţiunilor. Nimic nu s-a auzit în această direcţie din partea preşedintelui, abia tîrziu, după ce tot Caracalul a dat în foc!
Nu îmi aduc aminte de ceva spectaculos sau ceva concret făcut de Iohannis în mandatul său. Poate ne surprinde şi îşi face un raport de activitate dacă vrea şi al doilea mandat, dar mă îndoiesc. Vorba lui Sică Mandolină: “Știți cum se spune în Statele Unite, că primul mandat este pentru realegere iar al doilea mandat este pentru posteritate. Eu am să vă spun, din capul locului, că încă din primul mandat, președintele Klaus Iohannis are motive serioase să rămînă în memoria românilor dar, vă garantez că adevăratele înfăptuiri se vor produce după realegerea președintelui Klaus Iohannis, pe 10 noiembrie și pe 24 noiembrie, pentru că de data asta, președintele nu va fi singur, alături de președintele României vor sta toți românii onești, toți românii corecți, toți românii care respectă legea, toți românii care și-au construit destinul pe propriile picioare, în respect față de lege, față de morala creștină și față de tot ce învățăm în cei șapte ani de acasă”. Evident, prin excludere, cei care nu sînt alături de Iohannis sînt toţi nişte lepre ordinare care nu-l merită!
Ludovic Orban, președintele PNL, susține că în ultimii 30 de ani, de după evenimentele din 1989, Klaus Iohannis se dovedește a fi „primul om de stat adevărat din România”. „După opinia mea, primul om de stat adevărat, de după Revoluție, este Klaus Iohannis.
Un om de stat este un om care înțelege lumea în care trăim și care dă direcția corectă pentru țara pe care o conduce. Un om de stat este un om care are capacitatea de a deschide orice ușă importantă, din orice Cancelarie europeană, atunci cînd România are nevoie să deschidă acea ușă. Nu-mi amintesc ca Iohannis să fi făcut aceste gesturi!
Securitatea naţională reprezintă bunul public cel mai de preţ al naţiunii, iar preşedintele este, conform Constituţiei, principalul garant al securităţii naţionale. Preşedintele are un rol activ în ceea ce priveşte gîndirea strategică de apărare a României sau de securitate naţională, iar în acest moment, nu cred că avem un preşedinte care să-şi fi asumat acest rol. Avem un preşedinte care a bifat un moment la presiune externă, acel moment 2015 venea pe fondul unor dezbateri în interiorul NATO ca toate statele membre să contribuie cu minim 2% din bugetul naţional. Deci la presiune externă s-a bifat acest pact, dar după acest pact nu a mai urmat nimic concret.
Vom avea, din nou, un preşedinte la presiunea externă?