Pentru o șapcă

Războiul cu Ukraina, cu morţi, răniţi, distrugeri şi refugiaţi, mi-a adus aminte de faptul că noi, România, deşi sîntem parte din Uniunea Europeană şi NATO, am dus o sumă de politici împotriva interesului naţional şi împotriva ideii de securitate de pe flancul ăsta al Alianţei! Pentru că nu poţi să pretinzi securitate, determinare, încredere, predicitibilitate, atîta timp cît conducătorul ales al acestei turme de mioare, lupi de Halloween, nici măcar nu se ascunde cînd comite gesturi de sabotaj. Dar, scuzaţi, pe cei mai tineri, care ştiu că ŢARĂ, PATRIE, NEAM, DRAPEL, SACRIFICIU, PATRIOTISM sînt nişte cuvinte de KKT, îi rog să mă ierte şi să închidă acest text, dacă l-au deschis din greşeală…

Deşi rapoartele statistice arată o țară cu perspective economice luminoase, România (cum se numeşte în prezent acest spaţiu!) îşi compromite singură şansa la viitor. Sau, cum spunea cineva, România este un caz unic pe plan mondial: singura ţară din lume care şi-a sabotat sistemul energetic. Asta în timp ce toată planeta e răscolită de războaie şi atentate exact în centrele generatoare de energie, sau pe traseele coridoarelor energetice trans-naţionale!

Cîţu (îl ştiţi, ăla micu, un fel de Boc al PNL-ului!) a declarat recent că revenirea la cărbune e un lucru bun, că mai angajăm 600 de mineri! Asta după ce mineritul de cărbune din România a fost distrus sistematic! Omul cu şapcă este garantul securităţii Statului Român. Aşa scrie în constituţie! În timp ce Cîţu emite nişte păreri politice, strict, Transelectrica zice că în următorii doi ani, mai desfiinţăm nişte centrale pe cărbune, aşa că vom rămîne cu fix 11, din 38 cîte am avut în 2011!!! E pe cărbune şi murdăreşte cu fum geaca roşie de Peee Seee Deee!!! Adică, desfiinţăm şi nu punem nimic în loc, pentru că cei peste 4.000 de MW produşi de soare sau de vînt sînt doar cu oglinzi şi morişti, fără unităţi de stocare, iar dacă nu ai vînturi… ai şapcă! Şi cărbune! Nu contează că mult clamata independenţă energetică faţă de Rusia redefineşte cărbunele ca sursă premium în Europa, în condiţiile în care noile tehnologii îl fac să ardă aproape… verde!

Şi pentru că are şapcă, iar polonezul nu are US VISA, și-a asumat, în numele României, al meu implicit, exitul din cărbuni pînă în 2032, iar Polonia, unde 70% din energie a fost asigurată anul trecut de centralele pe cărbuni, şi-a setat ca ţintă anul 2049! Şi, repet, ei mai merg şi fără viză la Capitoliu!

În urmă cu fix șapte ani, pe 19 martie 2015, românii din Bugeac îţi trimiteau o scrisoare! Îţi scriau frumos, pentru că nu te cunoşteau:

Domnului Președinte al României KLAUS WERNER IOHANNIS/ SCRISOARE DESCHISĂ: “Excelența Voastră,

S-a întâmplat să mă nasc cu numele Popescu, la un deceniu distanță până la destrămarea de jure a imperiului sovietic-comunist, pe pământ românesc furat de unii și abandonat de alții – Basarabia Istorică / Sudul Basarabiei / Bugeac, azi compus din cele 9 raioane dintre Dunăre și Nistru ale regiunii Odesa. În 1997 comunitatea românească din Sudul Basarabiei s-a trezit abandonată pentru a doua (sau a câta!?) oară: a fost semnat foarte simbolic, la Ismail – pe pământ basarabean, Tratatul de bună vecinătate româno-ucrainean. Foarte bine pentru ambele state independente și suverane, mai ales în perspectiva aderării la NATO și Uniunea Europeană a statului român. Până aici, însă. Tratatul nu a adus nici beneficii, nici garanții suplimentare pentru cele trei mari comunități istorice autohtone românești rămase în Ucraina – cele din Maramureșul Istoric, Nordul Bucovinei, ținutul Herța, Hotin și Sudul Basarabiei – în total peste jumătate de milion de români. Văzându-se dezlegat la mâini, Kievul a reactivat politica de deznaționalizare de odinioară a Kremlinului, impunând în sistemul de învățământ românesc din regiunea Odesa predarea obligatorie într-o limbă aparent „diferită” de cea română, dar cu urmări catastrofale – limba „moldovenească” în grafie latină, bazându-se pe prevederile articolului 13 din constituția Republicii Moldova și pe ideile moldovenismului propagat cu înverșunare la Tiraspol. … Azi, la 24 de ani de independență a statului ucrainean – vecin și prieten al României, în Sudul Basarabiei mai există doar cinci (5!!!) școli în care procesul de învățământ se desfășoară integral în limba română (dar tot cu titulatura de „moldovenească”, impusă de Kiev). Autoritățile ucrainene continuă și la un sfert de veac de independență să dezbine românitatea din Ucraina în români și „moldoveni”, cu un scop aproape deschis promovat de a se debarasa de această insulă spirituală a latinității din marea popoarelor slave. În urma celor reflectate vă rugăm să luați în calcul, Domnule Președinte, o eventuală restructurare a metodelor de abordare de la București a problematicii comunităților istorice/tradiționale/autohnoe românești din vecinătatea României, inclusiv a comunităților istorice românești din Ucraina. Dacă nu în perioada de facto de război și ocupație neo-sovietică în Ucraina, în vecinătatea imediată a unei regiuni compact populate și de către etnicii români, atunci când vor mai deveni prioritare relațiile de sprijin ale statului român pentru românii rămași aici?!

Vorbim de 8 ani de zile de un for al românilor de pretutindeni, având în spate o lege dedicată românilor din străinătate, care obligă autoritățile române să ACȚIONEZE, să înființeze INSTITUȚII REPREZENTATIVE ALE ROMÂNILOR DIN STRĂINĂTATE, să consulte, prin intermediul unui CONGRES AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI și al unui CONSILIU permanent al acestora inclusiv reprezentanții românilor din Ucraina! Guvernanții nu vor putea niciodată să AJUTE efectiv românii din vecinătate și din diaspora, fără să înțeleagă ce-i doare cel mai mult și care sunt domeniile și proiectele vitale ale comunităților românești. Adeseori diurnele pentru o deplasare peste Atlantic ale miniștrilor sau ale secretarilor de stat responsabili cu relațiile cu românii de pretutindeni sunt suficiente pentru editarea pe parcursul unui an calendaristic a unui ziar românesc sau a unei redacții de televiziune sau post de radio în limba română!

Identic stau lucrurile și în sfera diplomatică: pe parcursul mai multor ani de zile unii diplomații români și șefi de misiuni diplomatice iau „poziția struțului speriat” în fața autorităților ucrainene, evitând să abordeze tematica „deranjantă” a respectării drepturilor minorității naționale române, îmbrățișând o atitudine comodă de muncă de birou. Mai ales acest lucru îl simțim noi – comunitatea românească din Sudul Basarabiei, zonă prin care trece drumul european de peste 300 km care leagă Odesa de Galați, împânzită de localități românești prin care nu intră și nu oprește un diplomat român de la Consulatul General al României de la Odesa, de „teama” (sau comoditatea!) de a nu deranja autoritățile românofobe, și de a nu fi acuzați, cumva, de aceeași „românizare a moldovenilor”… Acum este cazul de a reînnoi echipa Ministerului Afacerilor Externe cu diplomați tineri, cu viziuni normale, europene, în locul „atotcunoscătorilor de limbă rusă”, școliți la Moscova în perioada războiului rece, care sunt plasați în misiunile diplomatice române din spațiul ex-sovietic.

În final aș dori să vă aduc la cunoștință, Stimate Domnule Președinte al României, că unicul președinte al Țării care a fost vreodată la românii din Sudul Basarabiei a fost Emil Constantinescu, imediat după semnarea Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina, în iulie 1997. De atunci românii de aici nu au mai văzut la față niciun președinte român, niciun ministru de externe, niciun ambasador al Țării!

Sperăm ca acea ignoranță, de care ați dat dovadă față de românii din Ucraina vizitând Kievul fără a saluta măcar românii din statul nostru de cetățenie, să fie motivată de o pregătire a unei vizite oficiale pe care o veți face inclusiv la românii din Sudul Basarabiei. În acest sens vă așteptăm la Ismail, Reni sau Chilia – NU la Odesa. Vă așteptăm în sânul comunității de români, la noi acasă, în Basarabia Istorică, în calitate de Președinte al tuturor românilor”. Anatol Popescu, Președinte al Asociației Național-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa, Ismail, 18 Martie 2015.

Acum șapte ani! Astăzi, situaţia e identică. În Regiunea Ismail, mai există două şcoli cu predare în limba moldovenească! Două!!! Iar Statul român, “apărătorul valorilor democratice, bla, bla, bla”, a întrerupt în 2020 programul de burse oferit celor 200 de elevi din Bugeac care ar fi învăţat limba română!