PISA

Şocul PISA a bulversat puternic societatea românească. Când te uiţi pe clasamenul european şi vezi România întrecută de Malta, Croaţia, Lituania, te apucă disperarea. Profesorii din Caraș-Severin, de la care am încercat să obțin explicații, au fugit de acestea ca dracul de tămîie. Sigur, unii sînt profund îngrijorați de imaginea personală pe rețelele de socializare, de campanii la modă, fără să-și pună problema că mobbing-ul se poate exercita și de sus în jos, adică dinspre profesori spre elevi.

Vorbind despre educație, se poate concluziona că în mai toate abordările în domeniu se cristalizează trei direcții esențiale ca scop al educației, și anume: instruirea, adaptarea pe plan social și formarea judecății libere și personale a indivizilor într-un context dat.

Cînd eşti pe ultimul loc în Europa la matematică şi penultimul la ştiinţe, cînd 47% dintre elevii de 15 ani nu stiu cele 4 operatii, iar 44% nu înţeleg ce citesc, ce alte argumente îţi trebuie ca să realizezi proporţiile dezastrului din învățămîntul românesc, aruncat dintr-un partid în altul, într-un experiment haotic, probînd în fapt inadecvarea structurală a sistemului educaţiei la provocările lumii în care trăim acum şi în care vom trăi de-acum înainte? Chestiunea existenţială a şcolii româneşti – ca a tuturor celorlalte ţări, de altminteri – nu e să dea bine în PISA, ci să cultive valori, să folosească şi să placă pe bune copiilor care merg la şcoală în România. Incompetenţă plus rea-credinţă acum în educaţie înseamnă, direct, subminare pe termen scurt, mediu şi lung a puterii statului român. Ce calitate umană şi profesională vor avea cei care peste 10-15 ani vor lucra în apărare, sănătate, afaceri externe, administraţie publică, educaţie (EDUCAŢIE!…), fiind produsul unui sistem educaţional care azi dă societăţii peste 50% respinşi la examenul naţional de bacalaureat?

Marius Nistor, liderul FSE Spiru Haret, zice aşa: “După prezentarea rezultatelor testelor PISA 2018, mulţi experţi în educaţie au găsit de cuviinţă să îşi dea cu părerea, din nou, despre calitatea actului educaţional şi să acuze organizaţiile sindicale ca înfrînează reforma. Dar, în România, formarea elevilor are la bază alte principii, iar programele nu sînt compatibile din punct de vedere al conţinuturilor şi structurii cu testele PISA. În mod similar, formarea cadrelor didactice pentru evaluare pune accentul pe alte aspecte decît cele din evaluările de tip PISA. Independent de rezultatele acestei evaluari, este de necontestat faptul că elevii români, cînd ajung în unitîţile şi instituţiile de învăţămînt din afară (şi mă refer aici la toate nivelurile), sînt printre cei mai buni. Oare un elev care provine dintr-o ţară aflată în vîrful ierarhiei PISA ar putea face faţă sistemului de evaluare din Romania?”, a declarat Nistor într-un comunicat remis miercuri. În aceste condiţii, Federaţia Spiru Haret cere experţilor să vină să spună care este adevărul despre aceste teste internaţionale şi dacă modelele de subiecte sînt adaptate la sistemul de învăţămînt românesc. Și dacă sistemul de învățămînt românesc ar trebui adaptat după PISA, adaug eu.

PISA e EFECT, nu CAUZĂ! De vreo trei ani, președintele țării o bate în cap cu România Educată. Prezentat ca un concept personal, unic și revoluționar, s-ar putea să mai dureze încă vreo 2 sau 3 ani! Adică, încă vreo trei generații de cobai! Încă 3 ani cu elevi ce învaţă la şcoală 34-36 ore/săptămînă. Cu 20% elevi la şcoala profesională, în timp ce în Germania învaţă o meserie 70% dintre elevi!

În cîteva săptămîni, conform legii recent promulgate, trebuie realizate planurile-cadru, care să cuprindă 20, 25, 30 de ore/săptămînă pentru învățămîntul primar, gimnaziu şi liceu. Apoi, adaptarea programelor şcolare la noul plan cadru. Aceste modificări cerute de lege înseamnă schimbări profunde în arhitectura curriculară, necesare pînă în luna martie, cînd se fac încadrările profesorilor pentru anul şcolar ce urmează… Absolvenţii inepţi ai şcolii de azi vor deveni adulţii inepţi – politicieni, diriguitori de sisteme publice, talpă a ţării – ai României de mîine. Este, aşadar, educaţia o vulnerabilitate de prim rang la securitatea noastră naţională? Este!

Atacul ineptocraţiei la starea educaţiei constituie o vulnerabilitate directă pentru siguranţa noastră naţională. Drept pentru care, acum, societatea românească în ansamblul său are a face un singur lucru în materie de educaţie: trecerea şcolii, ca sistem, din secolul XX în secolul XXI! Educaţia este, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani. Miza istorică este succesul sau eşecul României!

Schimbarea în educaţie trebuie să înceapă acum! Nu peste 3-5 ani!