Poetul Nicolae Sârbu: „Nu, asta nu-i Reşiţa Literară!“

În loc de motto: „O  Cum, în loc de o aşteptată şi meritată aniversare «Semenicul», s-a ajuns la o mistificare şi aproape la o fraudă culturală“.

„Poeţii şi scriitorii sunt şi ei oameni, cu sentimente, trăiri sufleteşti obişnuite, cu momente de bucurie, tristeţe ori melancolie. Uneori, însă, se mai şi tachinează, ca să nu spun mai mult. Răbufnesc şi îşi trimit săgeţi, mai mult sau mai puţin poetice, unii altora. Aşa ar trebui privit şi textul de mai jos adresat de poetul Nicolae Sârbu confratelui său, Constantin Rupa.

„Atunci când a avut loc festivitatea de lansare a revistei «Reşiţa Literară» ,am găsit că e mai potrivit să mă abţin de la unele observaţii critice. Era o nouă apariţie în peisajul cultural destul de sărac al oraşului, un eveniment de care merita să ne bucurăm şi cei care scriem şi cei care mai citesc încă. Dar la recenta prezentare a publicaţiei în cadrul cenaclului din Timişoara al   Filialei Uniunii Scriitorilor am făcut câteva decente precizări, care priveau faptul că trebuie să existe un acord firesc între titlul revistei, conţinutul şi spiritul ei. În sensul strict că din revistă nu pot să lipsească unele nume de rezonanţă naţională ale adevăratei Reşiţe literare. Însă cineva din cei prezenţi – care îl considera locul  acela un «cenaclu de babe», iar pe cel din Reşiţa un «cenaclu de taic»”, adică de moşi, el însuşi nefiind vreun tinerel la şaizeci de ani! – m-a ţinut minte şi  la prima şedinţă a «Semenicului» s-a repezit să mă pună la punct. Adică ce treabă am eu cu revista, în care doar întâmplător, prin bunăvoinţa lui, ditamai redactorul-şef, sunt menţionat în colectivul de redacţie. Mai nainte îi spusese acelaşi lucru domnului Gheorghe Jurma, care, deşi director al revistei, nu avea dreptul la niciun fel de observaţie.

Iar unii dintre noi, mai ales din cei cu vechime, care am făcut ceva reviste şi gazete la viaţa noastră, nu vrem să înţelegem, să acceptăm că sumarul e la el, cum e programul de guvernare la Liviu Dragnea. Program din care a îndeplinit aproape nimic. Aşa cum amintitul domn politician era adulat de tovarăşi că România e a lui – şi el chiar aşa crede şi se comportă! – proaspătul autointitulat redactor- şef  Constantin Rupa ne dă de înţeles că a luat  pe persoană fizică revista «Reşiţa Literară». Pe care noi degeaba o credem a cenaclului «Semenicul», din care unii facem parte de vreo cinci decenii.

Vă rog să mă credeţi că n-aş fi vrut să scriu acest  articol. Aveam programat şi chiar voi scrie imediat un meritat articol omagial despre cenaclul literar Semenicul, care a împlinit în această primăvară 70 de ani! Nu întâmplător am folosit aici cuvântul împlinit. Pentru că, de-a lungul atâtor ani, în condiţii deseori ostile, cenaclul acesta a impresionat, ba chiar a entuziasmat prin seriozitate, prin scriitorii importanţi pe care i-a dat literaturii române. Numai revista proprie nu vrea să ia la cunoştinţă de acest eveniment. Pentru că, aşa cum reiese şi din articolul program al revistei, la care am avut îndrăzneala să cerem precizări şi corecturi, dl Rupa nu crede în literatura Reşiţei, dacă nu e semnată de el şi câţiva prieteni. Nu crede nici în tradiţia ei industrială de peste două sute de ani. Obsesiile lui, pe care vrea să ni le bage şi nouă pe gât, merg înspre alte orizonturi culturale.

Eu nu discut aici opţiunile, preocupările şi calitatea scriitorului Constantin Rupa. Ale cărui cărţi le-am apreciat şi cumpărat, nu le-am primit. Căruia i-am organizat cândva o memorabilă lansare de carte, pe când eram directorul Bibliotecii Judeţene. E dreptul lui să uite şi că i-am dat o recomandare pentru a fi primit în Uniunea Scriitorilor. Aici e vorba de redactorul-şef care vrea să facă abstracţie de «Reşiţa Literară», în chiar revista «Reşiţa Literară», pe care colegii de  la cenaclul «Semenicul» i-au încredinţat-o cu multă încredere. Dovedindu-se şi de astă dată că e destul să le dai unora un pic de putere şi îşi vor arăta destul de repede adevăratul caracter.

Constantin Rupa  neagă şi chiar dispreţuieşte tradiţiile industriale şi literare ale oraşului în care a crescut şi în care trăieşte. Mă rog, e problema lui de conştiinţă…artistică. Dar e şi datoria noastră de a veghea să nu fie întinat numele Reşiţei, cea Literară, în acest caz. E şi o problemă de morală să pretindă a fi redactorul-şef al unei reviste, care devine prin el o formă fără fondul ei specific şi evident. Astfel, datorită felului cum înţelege, sau mai precis cum nu înţelege ce înseamnă să fii şeful unei reviste-care nu e a lui, pe banii lui, dar cu un titlu luat de la cartea lui Gheorghe Jurma!-asistăm la un fel de diversiune, la o mistificare care compromite deopotrivă ideea generoasă a unei reviste culturale şi aniversarea celor şaptezeci de ani ai cenaclului literar «Semenicul» din Reşiţa. Adică,  aproape un fel de regretabilă fraudă culturală“.