Reacție publică a lui Adrian Popescu, directorul general al TMK-Artrom, în contextul războiului din Ucraina

Adrian Popescu, directorul general al TMK-Artrom, a declarat pentru Ziarul Financiar, în contextul războiului din Ucraina, că firma pe care o conduce funcţionează autonom în România, aceasta fiind o politică mai veche a societăţii, și că este nevoie să se facă o distincţie între activitatea companiilor în Uniunea Europeană şi transferul de beneficii către Rusia.

„Noi înţelegem că acest război nedrept în Ucraina are consecinţele sale, că nu trebuie să acceptăm că firmele să mai plătească dividende sau alte forme de beneficii către Rusia (noi nu am făcut-o niciodată, ba mai mult, am fost finanţaţi de către acţionari de cele mai multe ori fără costuri), dar de aici până la a instiga la oprirea necondiţionată a activităţilor uzinelor de producţie din România, doar pentru că într-un moment din istorie statul român a decis să le vândă unor entităţi controlate din Rusia, este mult”, a spus Adrian Popescu.

TMK-Artrom a transmis către Ziarul Financiar un comunicat oficial în care se arată că: „TMK ARTROM SA este o societate care produce oţel şi ţevi din oţel pentru aplicaţii industriale, mecanice, componente auto finite , cilindrii hidraulici şi pistoane pentru cilindrii hidraulici . A fost înfiinţată în 1982 , a fost pusă în funcţiune în etape prima dată în perioada 1989-1992, în anul 1989-1999 ea ajunsese în pragul falimentului  iar după privatizarea din 1999-2000 ea a fost puternic modernizată şi dezvoltată cu ajutorul finanţărilor directe ale acţionarului majoritar.  În TMK ARTROM s-au realizat după privatizare investiţii reale tehnologice de cca 250 milioane EURO capitalul societăţii fiind puternic majorta de asemenea. Sub numele de TMK-ARTROM se află astăzi fuzionate două uzine (TMK-ARTROM şi fosta TMK-REŞIŢA, privatizată şi ea  în anul 2004 de asemenea din stadiul de societate aflată în lichidare).

TMK-ARTROM este o societate care operează autonom faţă de TMK, se finanţează şi se aprovizionează cu resurse numai de pe piaţă Uniunii Europene şi pieţele sale de vânzare sunt Europa şi America.  Realizează o cifra de afaceri de cca 1,45 miliarde lei din care 85% din export în Europa şi America. Politică noastră de business autonom include şi faptul că TOATE vânzările noastre se fac DIRECT către clienţi neînrudiţi sau neafilitati, cu alte cuvinte nu vindem prin firme afiliate/înrudite. Noi avem proprii noştrii vânzători şi nu apelăm la reţeaua TMK de vânzare. Politică noastră de vânzări directe către client este dată şi de specificul nostru: producem ţevi care sunt destinate la peste 600 de clienţi din Europa şi America, cei mai mulţi utilizatori finali cu grad mare de complexitate din domenii că: automobile construcţii de maşini, echipamente hidraulice, energie, construcţii structurale, etc.“

În acest moment TMK-ARTROM are cca 2350 de angajaţi (1550 în Slatina, 770 în Reşiţa şi circa 30 răspândiţi în Europa şi SUA în reprezentantele noastre de acolo). Este evident că suntem îngrijoraţi de situaţia lor, mulţi sunt în companie de foarte mulţi ani, cu familiile lor şi câte două generaţii împreună. Eu sunt directorul general al societăţii de 30 de ani , nucleul echipei de management este cu mine de aproape 30 de ani şi (deşi am trecut prin situaţii crtitice grele în trecut) nu cred că am avut o ameninţare mai mare decât astăzi la adresa societăţii sau a salariaţilor.

„Faţă de colegii noştrii din TMK-ARTROM, nu putem să facem decât ceeace am făcut de 30 de ani: Datoria faţă de ei şi faţă de societatea înregistrată în România. Restul va depinde de ce decizii politice se vor lua.

Dacă decizia va fi de oprire, atunci şi rezultatul social negativ este de aşteptat. Oprirea activităţii unui compex de uzine că TMK-ARTROM în România ar putea produce şocuri economice în cei peste 600 de clienţi din Europa şi America mulţi dintre ei neavând astăzi alternative de aprovizionare decât…în Rusia sau China. Numai în România estimăm că producători din diverse domenii care utilizează produsele noastre (unele unicat) vor avea probleme deosebite fiind afectaţi zeci de mii de angajaţi.

Dar eu sper şi cred că decidenţii politici atât în România cât şi la Bruxelles pot face distincţia între activitatea în interiorul EU a acestor companii şi restricţiile privind transferul de beneficii către Rusia.

Consider că trebuie nuanţate declaraţiile făcute public şi făcută diferenţierea între restricţiile de a face transferuri de beneficii către Rusia şi existenţa unor companii productive cu mii de angajaţi. S-a creat în jurul companiilor care au (direct sau indirect) control parţial din Rusia asupra acţiunilor lor un fel de isterie generalizată (alimentată şi de neintelegera unor mecanisme economice) care face acum mai mult rău decât sancţiunile însele“, a mai tinut să precizeze Adrian Popescu, directorul general al TMK-Artrom.