Primarul cu copilul bogat

Mihai Chirică, primarul Iaşului, e foc şi pară, după ce presa locală a consemnat faptul că, pe când avea doar 11 luni, fiul lui a devenit, cu acte în regulă, parafate la notar, proprietarul unei case şi al unui teren de 850 de metri pătraţi. Ce contează că ăla micu abia se târa de-a buşilea prin casă şi nu învăţase să zică decât mama, tata şi papa, n-avea şi el voie să viseze la o proprietate de doamne-ajută? Să-şi pregătească viitorul din fragedă pruncie?

Lăsând gluma la o parte, primarul a făcut ca lucrurile să fie ca la carte şi a trecut-o pe mama sa, de 74 de ani, bunica copilului cum ar veni, la rubrica de tutore, căci, vorba aceea, trebuia cineva să semneze actele la notar. Nu înainte de a achita contravaloarea investiţiei: 250.000 de euro! Aţi făcut ochii cât cepele? Vă asigur că nu e nicio greşeală de tastatură: un sfert de milion de euro. Vi se pare mult? E adevărat, unii n-apucă în două vieţi să economisească atât bănet, dar asta nu înseamnă că alţii pot. Deranjat de răutăţile lumii, Chirică a condamnat cu vehemenţă (cel puţin aşa s-a exprimat) încercarea unor adversari politici de a-l denigra şi a-l atrage într-un scandal public, cu ajutorul nemijlocit al presei. Şi ca lucrurile să fie lămurite până la capăt, a şi explicat de unde s-a adunat purcoiul ăla de bani: Un teren vândut de părinţii săi cu 100.000 de euro şi economiile familiei. Adică salariul lui de bugetar, al soţiei şi alocaţia pe 11 luni ăluia mic, başca nişte mărunţiş adunat de bunicii ăluia mic care, recunosc, că n-au băut, n-au fumat şi nu s-au dus nicăieri toată viaţa lor.

Partea zglobie a poveştii e că, pe la un an şi ceva, copilaşul,  care ajunsese să meargă fără să se ţină de marginea patului, masă, mobilă, perete, ar fi depus o cerere la primăria condusă de tătâne-său, pentru demolarea construcţiilor existente – casă şi garaj. În aceeaşi zi, fecioraşul nostru a solicitat şi o cerere de urbanism pentru construire locuinţă şi anexe.

Revenind la ceea ce doream să spun de la început, mă consider un tip nu foarte deştept, dar nici atât de tâmpit să înghit poveşti de acest gen. Din păcate, însă, tot mai plină e Ţara lu’ Papură-Vodă de basme pentru… construit case pentru copilaşii de bani gata, precum şi de slujbaşi ai statului care sar calul mai ceva decât eroii lui Ispirescu.