Primul pas

MOTTO: „Biserica Ortodoxă a fost dintotdeauna una cu neamul românesc, identificându-se cu toate aspiraţiile acestui neam, a sprijinit şi binecuvântat, prin cuvânt şi faptă, luptele, jertfele, strădaniile poporului nostru pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi unitate statală, mulţi dintre ierarhii, preoţii şi călugării ei jertfindu-se pentru credinţă, neam şi ţară. Străluciţii noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Constantin Brâncoveanu şi toţi ceilalţi, s-au identificat până la sacrificiul suprem cu credinţa ortodoxă strămoşească, luptând, biruind şi murind pentru ea.” (Nicolae Iorga)

Creştinismul Ortodox este parte integrantă a istoriei şi existenţei Neamului Românesc. Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor șapte sinoade, are la bază dragostea, căci „Dumnezeu este iubire”, Ioan IV: 8. Astăzi, Biserica Ortodoxă Română este crucificată și arsă pe rug, fără ca sabia credinței strămoșești să sclipească în lumina soarelui. Sigur, oștile păgîne sînt numeroase și-și zăngăne armele temute la porți. Biserica Ortodoxă Română este considerată ERETICĂ și împotriva ei s-a pornit o cruciadă. Nimic nou în istorie…

Trecuseră patru ani de cînd a fost cucerit Constantinopolul de către cruciaţi. Într-o predică rostită pe 10 martie 1208, papa Inocenţiu al III-lea declară că există într-o ţară creştină eretici „mai răi decît sarazinii“ şi lansează o chemare la arme şi la cruciadă. Erezia catară, din Europa apuseană a sec. X, înrudită cu bogomilismul, respingea ierarhia catolică şi considera proprietatea privată ca un păcat. Astăzi, BOR consideră un păcat abandonarea credinței strămoșești și a obiceiurilor străvechi, în conflict aproape deschis cu globalizarea, uniformizarea culturală, sincretismul religios, ce acţionează împotriva identităţii creştine şi culturale.

Este o luptă deschisă împotriva tendinţei sistematice de descreştinare, deznaţionalizare şi deculturalizare! Personal, consider că astăzi, cînd pericolul este atît de mare, Biserica are datoria MORALĂ față de creștini și TOTALĂ față de Dumnezeu, să pună mîna pe sabie, chiar dacă politic intră în contradicție cu UE și Germania. Europa să nu uite, însă – și clopotele din bisericile apusene ce bat în fiecare zi la ora 12 nu-i lasă! – că datorează unui principe creștin ortodox, Iancu de Hunedoara, șansa ca astăzi, prin tratatul UE, să se dezică de Dumnezeu! Primul Papă germanic, Nicolae I (858-867), este însă şi cel care face tot posibilul pentru a rupe Biserica Apusului de cea a Răsăritului. Peste 1000 de ani, Tratatul UE, prin grija Cancelarului german Angela Merkel, reprezentanta Partidului Creştin Democrat!, NU conține referiri la caracterul creștin al Europei! Dezbaterea privind includerea referirii la Dumnezeu în text e veche: ea a aparut in 2002, de la redactarea Constituției europene, ce a fost ulterior respinsă de francezi și de olandezi. Statele catolice, cum ar fi Polonia și Vaticanul, susțineau includerea „rădăcinilor creștine“ ale civilizatiei continentului în text, în timp ce Parisul și Londra își exprimau temerile privind îndepărtarea de secularism și antagonizarea Turciei, țară candidată! Astăzi, avertismentul pare să vină chiar de la Paris!

Chiar dacă România este un stat secular ce nu are o religie de stat – conform art. 29.5 din Constituție, cultele religioase sînt autonome față de stat -, România este un stat creștin ortodox! Cu toate acestea, pe teritoriul actual al României, mai exact în Transilvania, prin Edictul de la Turda, din 1568, a fost aplicată pentru prima oară în Europa Declarația privitoare la toleranța religioasă! Mai trebuie menţionat că Biserica Ortodoxa Română a fost declarată în constituţiile din anii 1923, 1938 Biserică Naţională şi în conştiinţa poporului român a rămas aşa, chiar dacă în anul 1948 puterea comunistă i-a retras acest titlu.

Numai 6 la sută dintre europeni au enumerat religia între valorile care contează cel mai mult pentru ei, potrivit EUROBAROMETRULUI. Tot religia a ocupat locul 10 din 14, ca răspuns la întrebarea care sînt valorile cu care identifică Uniunea Europeană, fiind urmată de împlinirea personală şi de respectul pentru alte culturi. În medie, 47% dintre cetăţenii europeni ce aparţin statelor membre UE declară că sunt creştini şi cred în Dumnezeu, în timp ce 27% cred într-un spirit superior şi 18% nu cred că există o fiinţă superioară. Procentul din ce în ce mai ridicat al credinţei într-un spirit este asociat cu afilierea la spiritualitatea de tip New Age.

Dincolo de creştinismul declarat, în ţările cu o puternică tradiţie catolică, precum Spania, Portugalia, Italia şi Polonia, numărul credincioşilor practicanţi este mai mare decît în ţările luterane. La fel se întîmplă şi în ţările de rit ortodox (Grecia, România).

NOI NU SÎNTM PLĂTIȚI SĂ FIM MORALI!, sună o replică celebră din PR negru aflat în slujba războiului din Bosnia-Herțegovina, ce a distrus imaginea sîrbilor în lume. Atunci cînd vorbește de Biserica Ortodoxă Română, presa, deținută sau finanțată în cea mai mare parte de străini, împreună cu întreaga propagandă anti-românească de pe internet, manipulează brutal, dar eficient, scoțînd în evidență racilele BISERICII CA INSTITUȚIE PĂMÎNTEASCĂ: instituție putred de coruptă, formată din oameni cu un caracter urît, din „preoți șpăgari plini de bani”, „prelați cu limuzine de lux”, “preoți alcoolici”, „credincioși spălați pe creier”, „dobitoci care se îmbulzesc și se calcă în picioare pentru apă sfințiță” sau „pupători de moaște”. Din păcate, cu toate că BOR deține un întreg imperiu mediatic, nu contracarează această imagine, întorcînd și celălalt obraz.

Dacă Biserica Ortodoxă Română NU ar avea o importanță foarte mare în cadrul Neamului Românesc, DE CE se ÎNCEARCĂ ATÎT DE MULT distrugerea și ruperea de poporul român? DE CE BOR nu luptă deschis împotriva acestei cruciade fără precedent?

Orice drum începe cu primul pas.