Răscoala 15.15.15

Lumea stă pe un butoi cu pulbere de revolte sociale, ce riscă să explodeze pe masură ce drepturile omului sînt erodate, a avertizat organizaţia Amnesty International, încă din 2009. Există din ce în ce mai multe semne de nellinişte politică şi violenţă, care se adaugă insecurităţii globale ce există deja din cauza conflictelor pe care comunitatea internaţională pare incapabilă sau nu vrea să le rezolve. Cu alte cuvinte, stăm pe un butoi cu pulbere de inegalitate, nedreptate şi insecuritate, şi este pe punctul de a exploda.

Anul trecut şi cel aflat în primul său trimestru de viaţă, mai mult decît oricînd în ultimul secol, lumea occidentală a fost zguduită de proteste şi revolte succesive ale societăţii civile. „Vestele galbene” sînt emblematice pentru dorinţa de schimbare a paradigmei în mijlocul societăţii. Preţurile ridicate ale alimentelor sînt una dintre cele mai mari chestiuni politice ale anului în curs. Cei mai săraci oameni din Kansas pînă-n Yemen suferă de pe urma impactului preţurilor la produsele alimentare. Volatilitatea preţurilor la alimente a împins zeci de milioane de oameni în sărăcie şi a contribuit la violenţă şi instabilitate, care sînt periculoase pentru securitatea globală şi costisitoare pentru contribuabili.

Reacţia guvernelor? Simplă şi seacă. Ni se tot repetă, chiar şi nouă, românilor, care am avut doar tentavile de proteste, că niciodată prin revolte şi proteste violente nu se schimbă o paradigmă. Nimic mai fals! Problemele sociale, politice şi economice sînt „o bombă cu ceas”! Eşecul pieţelor merge mînă în mînă cu frustrarea oamenilor. Între timp concepţia potrivit căreia social-democraţia, cu protecţia ei socială, educaţia scumpă şi asistenţa de sănătate pentru toţi este nesustenabilă în actuala perioadă tulbure, cîştigă teren. Tot mai multă lume se grăbeşte să proclame dispariţia statului asistenţial! În realitate, este singura soluţie!

Privind înlăuntrul nostru naţional, lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, cînd cuţitul ajunge la os, compasiunea apare mai rar. Societatea în care te-ai născut nu mai există! Trăieşti acum într-o societate destructurată, incapabilă să se opună agresiunilor interne şi externe de orice fel! România pare o ţară eşuată! Cel puţin, din punct de vedere social! De Reşiţa şi Caraş-Severin, ce să mai vorbesc!

Mişcarea 15.15.15, deşi însufleţită de „spartanul”sucevean a fost o simplă răscoală, în comparaţie cu tenacitatea „vestelor galbene”. Să nu uităm şi că „spartanul” care a încercat să ţină piept urgiei lui Darius a fost Leonidas, care a condus DOAR o mînă de oameni, pierind toţi 300 spre ştiinţa istoriei. Atît!

Căderea comunismului în Europa de Est a însemnat o oportunitate extraordinară pentru marile corporaţii occidentale de a-şi extinde afacerile în aceste noi zone. Globalizarea nu mai poate fi oprită şi ea reprezintă o nouă perioadă din viaţa omenirii, chiar dacă ea nu aduce nimic bun pentru unele societăţi. Din nefericire, România se poate încadra la „nimic bun”! Poate sînt pesimist. Dar, de mai mulţi ani, în articolele pe care le scriu, atrag atenţia că România este o ţară sub ocupaţie. O ţară care renunţă la propria economie, la propriul sistem de valori, pentru a îmbrăţişa cu totul alte repere. Poate foamea cu care am ieşit din comunism ne-a făcut atît de hulpavi. Poate bruiajul de neînţeles – pentru cei mai mulţi – a recesiunii şi crizelor economice, valorice, politice, de sistem etc în care ne aflăm? Cauzele recesiunii prezentate de J K Galbraith în cartea lui „Marea Prăbuşire din 1929” erau: proasta distribuţie a veniturilor, un mediu de afaceri angajat în “furtul corporatist”, o structură bancară slabă şi un dezechilibru între importuri şi exporturi. Nu spunea nimic despre parazitarea politică a economicului, a instituţiilor etc. America Marii Crize nu ştia această realitate de secol 21 din România! După 30 de ani de la schimbarea „după manual” a Regimului Ceauşescu, România a dispărut de pe harta lumii. În acest moment, singurele componente economice prezente în ţara noastră sînt cele de la periferia lanţului de producţie, cele de consum direct şi cele de extracţie de materie primă. Asistăm la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, creştere demografică corelată cu reducerea resurselor de apă şi hrană, încălzire a climei etc., fenomene ce continuă să influenţeze stabilitatea şi securitatea globală. „Prăbuşirea” unor state din cauza proastei guvernări, condiţiilor economice precare (Atenţie România!), tulburărilor sociale etc., răspîndirea conflictelor de tip etnico-religios, precum şi inconstanţa relaţiilor transatlantice rămîn o realitate a mediului de securitate actual. Crahurile financiare şi catastrofele umane sînt ciclice. Fiecare ameninţă să fie mai grav decît precedentul! Avem nevoie de oameni care să gîndească un nou sistem şi cert este că paradigma trebuie schimbată, iar societatea nu numai că este pregătită dar şi cere aceasta schimbare!

Dacă ar fi să se întîmple la noi, paradigma (paradigma este o construcţie mentală larg acceptată, care oferă unei comunităţi sau unei societăţi pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identităţi de sine) schimbării prin violenţă ar trebui desăvîrşită chiar în cabinetele guvernanţilor!