Republica procurorilor
Deunăzi, un prieten îmi spunea dezamăgit: “Îți dai seama, dacă în cercul nostru strîmt, vorba poetului, două delincvente se cred Legea, ce se întîmplă la nivel macro”? Observație corectă și plină de deznădejde! Sîntem o țară în care toată lumea acuză! O Republică a Procurorilor! Pare că nimeni nu mai apără pe nimeni!
Cetățenii sînt acuzați că nu poartă mască, autoritățile că nu țin în frîu pandemia. Primarii acuză că nu au bani. Președinții de consilii județene acuză că angajații sistemului sînt anti-reformă. Deputații acuză că guvernanții nu știu pe ce lume trăiesc. Guvernanții acuză greaua moștenire. Premierul acuză că salariile sînt prea mari. Sindicaliștii acuză că veniturile muncitorilor sînt prea mici. Președintele…, mă rog, președintele acuză că zăpada nu e ok pe pîrtie!
Presa și-a cam pierdut din menire și a renunțat la caracterul profund social cu care s-a născut. În anii 90, marea dilema a ziariștilor consta în găsirea unui echilibru între nevoia de supraviețuire, din publicitate, și îndeplinirea funcției sociale. Aceea de a fi o portavoce a cetățeanului umilit de autorități, de capitalismul sălbatic ce se instala într-o țară total nepregătită. Astăzi, ziariștii au scăpat de dileme. Ei acuză! Ei sînt procurori! Acuză, în special, pe dușmanii sponsorului politic. Că are nasul mare, că vrea să politizeze cornul, și laptele, și salamul. Își acuză confratele. Își acuză cititorii că sînt slabi de înger și nu-l respectă pe sponsor…
Strada acuză clasa politică în devălmășie. O gloată de parveniți care odată văzuți cu sacii în căruță au uitat de promisiunile electorale. Adică, promisiunile au fost fără acoperire? Un fel de înșelăciune în dauna interesului public?
Foștii clienți de partid îi acuză pe noii politicieni că vor să-i lase fără sinecurile de zeci de mii de euro. Noii politicieni îi acuză pe sinecuriști că în afară de carnetul de partid nu-i recomandă nimic pentru a rămîne în funcții. Funcțiile par a fi inventate pentru anumiți oameni, acuză funcționarii publici. Pentru a le închide gura, administratorii politici îi acuză că sînt prea mulți.
Cetățenii și unele ong-uri acuză că se rașchetează pădurile de rămîn urșii pribegi pe la periferia orașelor. Politicienii acuză urșii că s-au înmulțit prea mult și trebuie împușcați! Se va aplica în viitor același tratament și oamenilor din zonele cu economia rașchetată?
Opinia publică acuză dezastrul de mediu. Cel de la Moldova Nouă, de pe iazul Boșneag, cele de la Aluniș Fața Mare-Valea Colbului, Tyuzosa și Nistru 9 Mai-11 Iunie. Acuză chiar și Ungaria! Care a avansat pînă la nivel prezidențial (preşedintele Ungariei, János Áder, i-a trimis preşedintelui României, Klaus Iohannis, o scrisoare în legătură cu aceasta, cerîndu-i ca România să facă paşii necesari pentru evitarea acestor poluări, “devenite deja regulate”).
Oamenii de afaceri acuză un dezastru. Statul acuză evaziunea fiscală. Justiția acuză imixtiunea politicului, observatorii acuză complicitatea cu anumiți infractori.
Forțele de ordine sînt acuzate de brutalitate. Eu le-aș acuza de punerea în aplicare cu blîndețe și, uneori selectiv, a legii! Pompierii sînt acuzați, medicii sînt acuzați, militarii sînt acuzați, istoricii sînt acuzați, șoferii de tir sînt acuzați, cerșetorii sînt acuzați… devine marinsoresciană toată această acuzare…
Toată lumea acuză pe toată lumea! Nimeni nu se mai apără. Asistăm la o ofensivă generalizată, o adevărată Operațiune Barbarossa susținută de legiunile de troli din mediul virtual. Încotro ne îndreptăm? În Republica Procurorilor avocații nu pot fi tocmiți decît de diavol! Evident, ei sînt lapidați, bătuți cu pietre, așa cum fac pelerinii la Mecca!
Minciuna stă cu Regele la masă. Sigur, în Republica Procurorilor, chiar Regele e o minciună!
