Rictus mortis
Trăim de cîţiva ani într-o umbră deasă. Pur şi simplu, nu ne vede soarele! Indiferent de unde răsare el. Trăim, ca stat şi ca naţiune, după principiul “nu contează că nu se mai ridică, uite ce frumos atîrnă”! Ne împăunăm şi ne îmbăţoşăm singuri, în faţa oglinzii. Sigur, numai venirea pe lume se face cu multă gălăgie şi asta pentru că, uneori, e nevoie să-ţi dea asistenta o palmă peste fund. Moartea se face în linişte. În tăcere. Este aceeaşi linişte şi tăcere în care respiră România de cîţiva ani. Resemnată, aşteptînd sfîrşitul. Fără revolte interioare, fără procese de conştiinţă. În tăcere, mîncată pe dinăuntru de viermi şi paraziţi. Sigur, în colţul gurii avem un zîmbet, provocat de superioritatea importanţei noastre geostrategice pe flancul estic al NATO. Sau, poate un rictus. Rictus mortis!
Citesc cu fervoare presa internaţională, pentru că în presa românească nu există jurnalism de politică externă. Şi acolo unde problemele globale sînt menţionate, ele sînt abordate la nivel de can-can! În presa globală România nu există! Nu este menţiontă mai des decît Djibuti! Singura ştire despre ţara noastră a apărut în presa de limbă spaniolă în urmă cu patru zile: “Preşedintele României, Klaus Iohannis, a început o vizită de stat de patru zile în Brazilia, prilejuită de aniversarea a 95 de ani de relaţii diplomatice dintre cele două ţări. Este prima vizită a unui preşedinte român în Brazilia în ultimii 20 de ani”. Atît! Nimic mai mult. După conferinţa de presă comună a celor doi preşedinţi, presa de limbă engleză a publicat declaraţiile preşedintelui Lula Da Silva referitoare la necesitatea încetării războiului din Ukraina, declaraţii taxate imediat de secretarul de stat Blinken ca fiind “chinezării”. Vineri, publicaţia braziliană El Sur a mai scris o ştire despre Klaus Iohannis: “Preşedintele României, Klaus Iohannis, împreună cu soţia, se află într-o vizită de patru zile în Brazilia. Întîlnirile oficiale şi discuţiile bilaterale au avut loc pe parcursul a două zile, conform programului oficial. Ceea ce înseamnă că cuplul prezidenţial român a rămas într-o scurtă vacanţă la Copacabana. Este cunoscut faptul că vacanţele exotice pe banii contribuabilului român sînt o preferinţă a preşedintelui român, care vizitează frecvent pîrtiile de schi din Austria (Europa). Recent, cuplul s-a întors dintr-o vacanţă oficială din Asia exotică. Zilele următoare, vizita delegaţiei României va continua în Chile şi Argentina”. Atît! Scuzaţi Google translate, dar habar nu am de spaniolă! Este exact nivelul la care sîntem! Este percepţia brazilienilor despre noi. Brazilia, a doua economie a emisferei Vestice după cea a Statelor Unite! Nu Canada, nu Mexic. Brazilia! Un fel de Chină a Sudului american. În agonica Românie nimeni nu-şi pune problema asta. Parastasele nu se întrerup cu discursuri. Nici cu observaţii. Despre morţi, numai de bine!
Numai că numai bine nu pare să fie… Pentru că sîntem “un pion important” pe harta geopolitică a flancului de est al NATO, ar trebui să discutăm toate aspectele legate de securitatea noastră naţională, nu doar cele legate de importul masiv de armament inutil, dar mai ales de securitatea societală despre care vorbeşte unul Buzan ignorat şi bagatelizat de “gînditorii strategici de serviciu”. Cine vrea să ştie cine este Buzan, să caute pe goagăl! Zic de securitatea naţională pentru că, de cîteva săptămîni, se discută extrem de aprins de promisiunile Ukrainei făcute Poloniei, şi nu numai, în schimbul sprijinului militar total! Se vede cu ochiul liber că Polonia a trecut de multe ori cam toate graniţele roşii care există în materie de relaţii internaţionale în ceea ce priveşte poziţia faţă de Rusia şi că pe viitor poziţiile vor fi extrem de greu de reconciliat, indiferent de cine vine la Kremlin în locul lui Vladimir Putin. Informaţiile spun că se pregăteşte intens o federaţie polono-ukraineană şi ni se pregăteşte o federaţie româno-moldovenească. În acest fel, cele două state fost sovietice vor intra în “marea familie euro-atlantică”.
Dacă în Polonia acest scenariu este dezbătut intens, în România e o linişte de mormînt pe acest subiect! Sîmbătă, presa de limbă poloneză scria că preşedinţia Poloniei nu a negat, nici nu a confirmat informaţia potrivit căreia Poloniei i s-ar ceda de către Kiev teritoriile istorice din Vest, inclusiv Lvov-ul, iar Ungariei partea sa din Transcarpatia. Despre România nu se vorbeşte că ar avea Cernăuţiul, Bugeacul, Cetatea Albă şi Insula Şerpilor sub ocupaţie ukraineană. Ca de obicei, România NU există în aceste ecuaţii a căror “rezolvare” o căutăm taman în Argentina, la celălalt capăt al planetei. Sigur, tangourile sînt mai fierbinţi, fripturile de vită mai suculente, iar gaucho mai… macho! Chiar decît Zele!
Sîntem candidatul perfect la înmormîntarea tăcută. Nu ne va plînge nimeni. Nici măcar noi, care zîmbim superiori. Sau avem pe faţă doar rictus mortis.
