România ca experiment
Vă imaginaţi că tot ce ni se întîmplă este… întîmplător? Nu, nu este! Pentru că am dovedit, de la fanarioţi încoace, că sîntem cobaii perfecţi – laşi, trădători, puturoşi, mincinoşi, vînzători de neam şi ţară, lipsiţi de caracter etc. (citiţi Eminescu, Caragiale & Co.!) –, deştepţii Lumii ăsteia ne folosesc drept experiment. 1989, prima revoluţie “în direct” la televizor! Vă amintiţi? “Vom muri şi vom fi liberi”! Unii chiar au făcut-o! Alţii ne-au dat lecţii la mers! Şi-au notat conştiincios, au adaptat, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, şi au născut OTPOR, Yugoslavia, Georgia, revoluţiile colorate, Primăvara Arabă… Jaful în aplauzele victimelor? Sigur, a fost nevoie de o justiţie oarbă şi dusă la DNA ca să aresteze concurenţa, sau de bucăţi de momeală strînse bine între bucile DIICOT, ca să reuşească. Azi, avem Parchet european etc., etc., etc.! Explozia preţurilor la energie? Chiar credeţi că astăzi, coaliţia Ciolacu-Cîţu, care nu merge nici la budă fără să ceară voie la stăpîn, va plafona preţurile la energie?
Sigur, toate cozile de topor cu carnet de partid sînt plătite regeşte pentru comportamentul ăsta jegos faţă de semeni. Adică, o astfel de scursură politică, indiferent de culoare sau poziţie, duce acasă într-un an cam cît duci tu într-o viaţă! Asta ca să te întrebi poetic: ce-i mîna pe ei în luptă… Iată! Presa şi simplii speculatori reiau o sintagmă ce a făcut carieră pe 11 septembrie 2001: „De astăzi, lumea nu va mai fi la fel”! Cu siguranţă! Modul nostru de viaţă, cunoscut, se năruie sub ochii noştri. Cei care trebuie să noteze cum ne comportăm, notează. Şi ajustează experimentul, apoi îl aplică şi în Brazilia, Africa de Sud sau în Bujbechistan!
O ţară durează exact atîta vreme cît oamenii care o locuiesc fac alegeri bune. România este astăzi o construcţie dezarticulată, o colecţie eterogenă de politici economice hulpave, care a ajuns la punctul în care nu mai e suficient să declari oficial un lucru ca fiind funcţional ca el să şi funcţioneze. Adică, fericirea nu şade în ochii tăi, Cîţule, oricît te-ai strădui! Unii refuză să accepte statutul de cobai şi îşi pun întrebări! E nevoie urgent de o revoltă! Sigur, neplanificată de către planificatorii strategici. Una intelectuală, live, adevărată, nu pe internet sau reţele de socializare. Una care să schimbe din rădăcini un sistem care nu se mai identifică cu noi, trăitorii unui secol al schimbărilor profunde. O revoltă antisistem generală: politică, economică, socială, culturală, morală! O revoltă care să rupă cel mai grav aspect al actualei clase politice: dezinstituționalizarea politicii! În contextul în care politica a devenit nefuncțională cu actualele partide, care nu mai sînt instituții în sensul politologic al conceptului, ci au devenit un fel de triburi și găști unde contează altceva decît specializarea și dedicarea. Nemairespectînd aceste lucruri, partidele nu mai pot furniza educație, nu mai au resurse umane, nu mai au școli. Ce cadre pregătim? Ce oameni aducem în politică? Trotinetişti? Coldişti? Koveşişti? Predoişti? Pe ce criterii? Şantajabili ordinari? Hulpavi? Idioţi utili? Ne aducem în politică prietenii, partenerii de afaceri, secretarele? Eu cunosc cinci sau șapte exemple de foști șoferi ai unor președinți de județ sau ai unor primari sau parlamentari care au ajuns în locul lor în foarte scurt timp. Această dinamică a șoferului care ia locul șefului demonstrează o lipsă de instituții, demonstrează că partidele nu sînt instituții, că au devenit un fel de triburi și găști unde contează altceva decît specializarea și dedicarea. Nu mai avem cuvîntul viitor în programele politice, nu mai avem energia pe care să ți-o dea politicienii pentru viitor. Am ajuns la aceste momente în care cred că politica a devenit nefuncțională cu actualele partide, instituții legate de politică! Şi Caragiale gîndea la fel! Şi Eminescu. Şi Goga…
Multe instituţii publice au devenit fiefuri de partid, sau au fost cucerite de “alpinişti sexuali” care au trecut, sau nu, pe la Armando!
Fenomenul de revoltă se manifestă puternic, din Canada pînă în Australia şi Europa. În acest răstimp, hydra putreziciunii sistemului românesc dădea bacalaureatul, de la seral, sperînd să obţină un 5 la limba maternă! De aceea sîntem unde sîntem! La deja 33 de ani de la răsturnarea regimului Ceuşescu şi executarea cuplului prezidenţial, România se dovedeşte incapabilă să menţină cursul. Prinsă în vîltoarea crizelor de tot felul, nevaccinată împotriva lor, cu o clasă politică rapace, încă Ţara noastră se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi între primele 10 ţări, la nivel mondial, în catalogul statelor eşuate. Ştiu că voi fi înjurat şi arătat cu degetul, dar m-am săturat să emit fraze deontologice care să se încadreze în normele unei democraţii care nu există şi în care nu cred! Situaţiile speciale impun soluţii speciale, în nici un caz lălăite şi dezlînate, ci ferme şi corecte! Societatea românească contemporană pare să-şi fi pierdut busola şi minţile! Lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Slăbiciunea guvernelor sau instituţiilor, care conduc fenomenul „statului captiv”, permeabil la recrudescenţa manifestărilor şi acţiunilor crimei organizate transfrontaliere ori ale grupurilor şi grupărilor terorist-economice, se perpetuează din lipsa de acţiune a muritorului de rînd. De aceea, afirm cu toată convingerea că actuala clasă politică vizibilă la nivelul întregii ţări TREBUIE SĂ DISPARĂ! O soluţie finală se impune pentru purificarea clasei conducătoare!
Peste criza sanitară mondială, s-au suprapus lipsa de viziune, incompetenţa şi violenţa unui regim perceput drept „opresiv” de către români. Buna guvernare evaluează succesul măsurilor de combatere a inechităţii şi sărăciei şi stabileşte corecţiile necesare. Eficienţa administraţiei publice constituie o condiţie esenţială pentru asigurarea securităţii şi prosperităţii cetăţenilor României. Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale societăţii eşuate româneşti. Statul, însă, se face părtaş la această eşuare socială! Constituţia este bine mototolită, cît să se şteargă Omul de tinichea cu ea la cur! În Constituţia României, la Articolul 47 (1), scrie: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.
Principalele valori care fundamentează existenţa şi prosperitatea statului român sînt, printre altele, respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale. În baza acestor valori, interesele naţionale sînt, printre altele: creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate a populaţiei. Capacitatea redusă de înţelegere a decidentului politic, despre interiorul unei naţiuni afectează posibilitatea de legiferare, afectează posibilitatea de reglare a administraţiei publice, împiedică dezvoltarea şi valorificarea resurselor, menţine capacităţi de producţie la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalităţi ilegale şi imorale de soluţionare a situaţiilor. Din punctul de vedere al respectării legilor şi documentelor fundamentale ale unei ţări, Statul Român A EŞUAT în ultimii 33 de ani în actul de guvernare a ţării! Deoarece starea de insecuritate economică a societăţii a crescut exponenţial în ultimii ani, pot spune, fără să greşesc foarte mult, că DECIDENTUL POLITIC aflat în acest moment la guvernare a eşuat categoric în misiunea sa faţă de cetăţenii ţării! Din păcate, după 33 de ani de aşa-zisă democraţie, electoratul, drogat cu minciuni de toate culorile, ignoră ideile. Pentru că poporul nu judecă decît ceea ce vede. Adevărul nu mai contează. El devine un concept demodat pentru cei care confundă imaginea cu imaginaţia. De aceea nu dau doi bani pe reconciliere! De aceea, nu agreez diplomaţia care spune: nu contează cîtă dreptate ai, ci cît negociezi!
