România statului acasă

De trei zile în România nu se munceşte nimic şi urmează alte trei zile în care nimeni nu va ridic un pai de jos. În afară de popi, pompieri, de poliţişti, jandarmi şi de cei de pe ambulanţă, toţi ceilalţi au fost trimişi acasă la distracţie şi odihnă. Trai pe vătrai, cum s-ar spune, fentând munca şi slăvind petrecerile de la domiciliu, munte şi de la malul mării, acolo unde şampania se aduce la masă cu roaba, iar chinurile lui Iisus urcând dealul Golgotei cu crucea în spate au ajuns motive de băşcălie în cluburile de fiţe.

Teoretic, în 2019, angajaţii români se bucură de 15 zile libere de sărbătoare legală. Practic, ele sunt mai multe, căci, în bunătatea sa nemăsurată, guvernul mai dă de la el o zi-două atunci când sărbătoarea cade într-o zi de joi sau de vineri. E mult? E puţin? Unul care a lucrat şi înainte de 1989, pe vremea în care sărbătorile legale erau doar 23 August, 1 mai şi Anul Nou, ar spune că e foarte mult. Altceva ar zice cei din ziua de astăzi, raportându-se la tot felul de statistici europene. Mă refer la ţări în care munceşti de-ţi sar capacele, nu ca la noi, unde nu se termină bine un bairam, că bugetarii se gândesc deja la viitoarea minivacanţă de trei-patru zile. La toate aceste zile legale se adaugă 52 de duminici şi tot atâtea sâmbete libere dintr-un an, plus douăzeci şi ceva de zile de concediu de odihnă. Tragi linie şi aduni concediul cu zilele libere, cu cele de sărbătoare şi cu cele venite de la guvern şi constaţi că în România se munceşte doar puţin peste jumătate din cele 365 de zile din an. În rest, lumea se distrează, se odihneşte, comunică pe WhatsApp şi Messenger.

Altfel spus, o Românie veselă, lipsită de griji, care ştie să se bucure de viaţă şi să se distreze chiar şi cu bani puţini în portofel.